Masiva imigrație musulmană și atacurile islamiste din ultimii ani au dat naștere unei aprige controverse în Europa.

În vreme ce așa-numiții naționaliști și populiști susțin că musulmanii imigranți sunt cunoscuți în întreaga lume pentru fundamentalismul lor religios, conducătorii de astăzi ai Europei, așa-zisul establishment, susțin ideea că islamismul este îmbrățișat numai de o mică parte dintre musulmanii din Vestul Europei.

Ba, mai mult, susțin adepții imigrației masive, radicalismul care duce spre acte teroriste nu este exclusiv musulman, ci se regăsește în toate religiile. Din păcate, ca mai toate tezele multiculturalismului, și aceste ipoteze sunt false.

O dovedește un studiu dat pulicității încă din decembrie 2013 de Ruud Koopmans, profesor de Sociologie și Cercetare asupra Migrației de la Universitatea Humboldt din Berlin. Omul de știință s-a gândit că puțină rigoare științifică i-ar ajuta pe politicieni să ia decizii mai bune. Așa că a făcut studiu sociologic comparativ.

Întrebarea esențială la care Koopmans voia să afle răspunsul este dacă fundamentalismul musulman ar trebui să fie considerat o formă relativ inofensivă de religiozitate sau dacă este asociat cu o ostilitate față de alte grupuri. Profesorul berlinez știa că cercetările privind fundamentalismul creștin au demonstrat că există o astfel de legătură între fundamentalism și ostilitatea față de necredincioși, dar nu avea niciun fel de dovezi științifice care să probeze că acest lucru este valabil și pentru musulmani.

Koopmans și-a ales, după reguli sociologice, subiecții dintre imigranții turci și marocani, inclusiv descendenții acestora, precum și din rândul a șase popoare europene.

Germani, francezi, olandezi, belgieni, austrieci și suedezi au fost, de asemenea, chemați să răspundă chestionarului format din trei întrebări principale: 1- Musulmanii ar trebui să se întoarcă la rădăcinile credinței lor? 2- Există o singură interpretarea a Coranului la care ar trebui să adere toți musulmanii? 3- Preceptele Coranului sunt mai importante decât legile țării?

Evident, în ceea ce-i privește pe europeni, cuvintele musulmani și Coran au fost înlocuite cu creștini, respectiv Biblie. Pentru a măsura și ostilitatea dintre cele două grupuri, respondenții au primit și câte o întrebare separată - Scopul țărilor Occidentale e să distrugă islamul?, respectiv Scopul musulmanilor e să distrugă cultura Occidentală?

Rezultatele cercetării sociologice n-au produs nicio uimire în lumea științifică. Fundamentalismul religios nu este o chestiune marginală printre musulmanii europeni. Luându-i laolaltă pe musulmanii imigranți și pe cei născuți în Europa, 75 la sută dintre ei cred că există o singură interpretare a Coranului care este obligatorie pentru toți drept credincioșii, iar 60 la sută susțin că musulmanii trebuie să se întoarcă la rădăcinile credinței lor.

Mai mult, 65 la sută dintre musulmanii care au răspuns chestionarului susțin că preceptele Islamului sunt mai importante decât legile țării în care trăiesc. De remarcat este că 44 la sută din cei intervievați s-au arătat de acord cu toate afirmațiile care constituie, în opinia lui Koopmans, criterii ale fundamentalismului.

O singură rază de speranță a adus studiul, musulmanii de a doua generație au fost ușor mai puțin tentați de un islamism fundamentalist decât cei abia sosiți în Europa.

În ceea ce-i privește pe creștini, fundamentalismul pare că le este străin. Doar 4 la sută au răspuns da la toate cele trei întrebări care demotă o înclinație spre fundamentalism. 20 la sută cred că toți creștinii ar trebui să se întoarcă la rădăcina credinței, în schimb sub 20 la sută cred că există o interpretare obligatorie a Bibliei sau că preceptele religioase sunt mai importante decât legile țării.

Cât privește celelalte întrebări, studiul demonstrează că fundamentalismul este factorul decisiv în ceea ce privește ostilitatea față de ceilalți. Koopmans stabilește trei categorii în fiecare tabără. Astfel, printre creștinii care nu-și declară o credință prea puternică, doar 20 la sută cred că musulmanii își doresc să distrugă cultura Ocidentală.

Procentul crește însă peste 25 la sută printre cei care au o credință puternică și la peste 55 la sută printre fundamentaliști. Această tendință e mai accentuată printre musulmani. Dintre cei cu o credință slabă, doar aproximativ 31 la sută cred că statele Occidentale vor să distrugă islamul.

Procentul ajunge însă la aproximativ 41 la sută printre cei care au convingeri religioase puternice și chiar la 71 la sută printre fundamentaliști. Koopmans recunoaște că studiul său n-a avut ca scop să identifice câți dintre musulmanii și creștinii fundamentaliști sunt de acord cu acte teroriste împotriva celor pe care îi identifică drept o amenințare.

Studiul său citează însă un raport PEW Research din 2006 care arată că 8 la sută din musulmanii din America susțin că „actele de violență împotriva civililor pot fi uneori justificate". Acest procent este însă mai mare, potrivit aceluiași sondaj, la 16 la sută în Franța și 15 la sută în Germania.

Koopmans s-a ferit să tragă concluziile acestei cercetări, probabil pentru a-și apăra reputația științifică de atacurile progresiștilor. A făcut-o însă scriitorul olandez de naționalitate evreiască Leon de Winter.

„Occidentofobia este un termen interesant. El exprimă refuzul de a accepta concepțiile esențiale despre viață ale Vestului. Tinerii care au planificat și executat atacurile de la Bruxelles (martie 2016 n.r.) au refuzat să adopte codul social al vieții din Belgia, Au fost crescuți în ideea că preceptele lor religioasă sunt mai bune decât morala necredincioșilor (aproape inexistentă în opinia lor). Poate de aceea, poziția lor socio-economică inferioară europenilor este considerată un afront, un atac la deminitatea lor care trebuie înlătura în orice mod. Integrarea musulmanilor în societatea occidentală este un succes dacă aceștia sunt dispuși să renunțe la regulile învățate în țara lor de origine, pe care, să nu uităm, au părăsit-o în căutarea unei vieți mai bune.”

Nici dovezile științifice ale lui Koopmans, nici precizia chirurgicală a analizei lui Leon de Winter nu au influențat deloc deciziile conducătorilor Europei. 

În 2015, establishmentul a deschis șlarg porțile Europei și, totodată, Cutia Pandorei pentru popoarele bătrânului continent. Asta pentru că ideologia multiculturalismului are un singur răspuns în fața realității: când faptele contrazic teoria, acestea trebuie ignorate și, mai ales, ascunse de marele public.