Parcul Naţional a luat crestele de sub stăpânirea omului şi le-a înapoiat caprelor negre. Pe la 1.400 de metri, ţi se taie respiraţia. Calci printre pietre ce par date cu bronz, cu paşi mărunţi, chibzuiţi. Printre pietre curge un fir de apă limpede şi înceată, care se adună dedesubt, dincolo de desiş, în Anieş. Urcăm în Munţii Rodnei, iar până spre Vârful Saca mai sunt câteva sute de paşi, câteva guri de aer şi câteva guri de apă proaspătă, adunată cu pumnul dintre pietre. Ne oprim din ce în ce mai des. Dincolo de creasta leneşă a Vârfului Mihăiasa, arcuită ca spinarea unei pisici, se vede - un pic şters - cum Vârful Pietrosu zgârie o bucată groasă de cer.

Mai sus, nici copacii pitici nu îndrăznesc să mai crească. Lasă loc unei pajişti cuminţi, mulate pe spatele denivelat al muntelui.

Din asprimea stâncii, răsar culori: galbenul unei flori cu petale ţepoase, rozul unui clopoţel. Din ele se hrănesc alte culori, amestecate pe spatele vreunui fluture. Oamenii ajung rar aici

Profesorul de geografie Ştefan Buia urcă muntele cu pas de adolescent, ştie fiecare piatră. A contribuit la desenarea unei hărţi a locurilor, de aceea poate să-ţi spună cu ochii închişi toate distanţ ele, toate înălţimile şi să-ţi înşire astfel un fel de geometrie a frumosului. „Sunt multe lucruri de văzut: e Tăul Muced, un lac de turbărie aflat la cea mai mare atitudine din Carpaţi. Sunt Tăurile Buhăescului, asemănătoare celor din Munţii Retezat, sau Poiana cu Narcise“, enumeră profesorul.

Prin toate aceste locuri, oamenii ajung rar şi poate că e mai bine aşa: florile nu trebuie să-şi facă loc printre pungi de plastic, iar fluturii nu zboară prin fum de grătare. Parcul Naţional înfiinţat aici a lăsat în afara zonei toate „tradiţiile“ împământenite de generaţii de turişti. În schimb, caprele negre se înmulţesc în voie: la evaluarea din toamnă, făcută de rangerii parcului, au fost numărate 36 de exemplare, în condiţiile în care acum câţiva ani specia era considerată dispărută din zonă. Sălbăticia îşi întinde încet crengile, se caţără şi coboară peste toate.

ABRUPTE. Crestele cele mai spectaculoase se află în partea de nord a parcului

DETALIU. Un colţ din Parcul Naţional Munţii Rodnei, cu micile sale fiinţe

DERUTĂ PRINTRE LOCALNICI Mineritul a murit, ecoturismul mai are de crescut

Lumea de la marginile Parcului Naţional are dileme din care se iese greu: zona e frumoasă, nu-i bai, însă din ce să trăieşti? N-au văzut încă niciun ban despăgubire de la guvern pentru terenurile intrate în componenţa parcului, de când s-a creat administraţia acestuia, în urmă cu trei ani, iar ecologia nu ţine de foame. În plus, de turism nu prea auziseră până atunci. Sunt neamuri de lucrători în carierele de piatră, exploatări împinse acum în afara parcului.

Andreea Frîncu a făcut anii trecuţi chestionare - pe când era studentă la Sociologie - şi-i ştie pe oamenii din zonă. „La început mi s-au părut simpli, naivi, necizelaţi. Îmi spuneau că sunt amărâţi, că s-au închis minele şi gaterele. Când i-am întrebat ce se poate vedea în zonă, îmi spuneau că au discoteci frumoase. Asta credeau că înseamnă turismul“, explică ea. Între timp, au început să prindă la bani şi în locul coşmeliilor pentru gatere răsar în zonă pensiuni, fără prea mare legătură însă cu ce ar trebui să însemne ecoturismul.

Unii încearcă totuşi să ciupească - măcar câte puţin - din parc. În plus, comunităţile din preajmă fac mereu presiuni asupra consiliului ştiinţific, un for format din specialişti în geologie, biologie sau silvicultură, care se întruneşte de două ori pe an pentru a decide asupra oricărei intervenţii în parc.

Anul trecut, primarii s-au supărat rău: au cerut 9.000 de metri cubi de „doborâturi“, copaci din parc căzuţi la vânt puternic, şi li s-a spus „nu“. „Au spus, pe bună dreptate, că se întrerupe lanţul biodiversităţii, pentru că pe «doborâturi» se dezvoltă insecte şi se hrănesc păsări“, arată Timoftei Filipoi, unul dintre cei 13 rangeri ai parcului.

PLEDOARIE

„Sunt 3.300 de specii de floră şi faună inventariate“ Claudiu Iuşan vine de peste munte, e un „pui de moroşan“ care lucrează acum ca biolog la Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei. Încearcă un inventar al minunăţiilor zonei: „În mod normal, turistul vrea să se simtă bine într-un ecosistem natural. Munţii Rodnei asta oferă: lacuri glaciare, creste spectaculoase. În plus, e una dintre cele mai bogate arii protejate din România în privinţa biodiversităţii. Sunt 3.300 de specii de floră şi faună inventariate şi 19 trasee turistice. Se practică aici turismul ecvestru, adică poţi traversa călare o creastă de munte şi poţi admira o poiană cu narcise, aşezată pe o suprafaţă de cinci hectare, în vârful muntelui. Mai merită venit pentru salba de lacuri glaciare din partea de nord, apoi Cascada Cailor, cel mai vizitat punct“.

O prioritate a Administraţiei Parcului este lărgirea rezervaţiei biosferei, poate chiar dincolo de graniţele din nord. „Vrem ca, în zece ani, rezervaţia să ajungă şi în Ucraina. Se pot face multe dacă există o colaborare transfrontalieră bună“, spune Claudiu Iuşanu. O altă dorinţă este aceea de a căpăta statutul de „pan park“, care presupune o zonă de sălbăticie mai mare de zece hectare, parte a unei reţele europene. Ar fi încurajate astfel activităţile ecoturistice, prin implicarea tuturor părţilor interesate: reprezentanţi ai comunităţilor locale, proprietari de teren sau de pensiuni, turoperatori. „S-au trimis zece rapoarte anul trecut, am putea primi evaluatorii chiar în acest an“, speră biologul. În momentul de faţă, doar Delta Dunării şi Munţii Retezat au un astfel de statut.

VALEA SĂCII. Sunt construcţii puţine, rătăcite printre copaci

VOX POPULI

„E un loc absolut sălbatic“

Cristina, elevă, 13 ani: „Sunt tot felul de frumuseţi ale naturii aici. Sunt nişte peisaje cum numai aici vezi. E şi linişte, nu e aglomeraţia de la oraş“.   Ştefan Buia, profesor, 62 de ani: „Merită venit aici pentru că este un loc absolut sălbatic, fără cabane sau refugii. În plus, marcajele sunt foarte bune“. Andreea Frîncu, absolventă Sociologie, 22 de ani: „Când dădeam Bacul, ştiam locul ăsta doar cu degetul pe hartă. M-am îndrăgostit de el într-o iarnă, când am văzut căsuţele aşezate de-o parte şi de alta a drumului, în zăpadă“. Grigore Lorinţ, ranger, 24 de ani: „Găseşti aici privelişti care-ţi taie respiraţia. La Izvorul Laptelui, poţi auzi marmote, iar pe Saca, în vârf de munte, se află Poiana cu Narcise“. DATE TEHNICE

SUPRAFAŢA

> Parcul Naţional Munţii Rodnei: 46.399 de hectare. > Lacul Lala, cel mai mare lac glaciar: 5.637 de metri pătraţi. > Rezervaţia Ştiinţifică Pietrosul Mare: 3.300 hectare (din 1979). > Rezervaţia botanică Poiana cu narcise: 5 hectare.

LOCALIZARE   Se află în Carpaţii Orientali, în sud-estul judeţului Maramureş şi în nord-estul judeţului Bistriţa- Năsăud.

ACCES

> Pe linia ferată Salva-Vişeu sau pe linia ferată Salva-Rodna se ajunge în Telciu, Romuli, respectiv Năsăud, Rebrişoara, Sângeorz-Băi, Anieş şi Rodna. > Drumurile care fac legătura între Transilvania şi Maramureş, prin Pasul Şetref, respectiv de Moldova, prin pasul Rotunda. Dinspre nord, accesul în masiv se face prin Borşa.

ATRACŢII TURISTICE

Vârful Pietrosu (2.303 m), Valea Lala cu lacurile glaciare Lala Mică şi Lala Mare, Valea Negoiescului, Valea Bistricioarei, Izvorul Cailor, Peştera Izvorul Albastru al Izei.

ALTERNATIVE

> Turismul ecvestru introdus în urma înfiinţării Centrului de Ecoturism Ecvestru din cadrul Hergheliei Beclean. Turiştii pot parcurge călare drumuri forestiere şi păşuni însoţiţi de ghizi autorizaţi. > Turiştii pot alege turismul balnear în Rodna, Romuli, Cormaia, Parva, Maieru, Anieş, Şanţ sau Valea Vinului.   CAZARE > Pensiunea Suzy, situată în localitatea Valea Vinului: 23-30 de lei/zi/persoană (camere de 2-8 persoane); > Hotel Păltiniş (Borşa): 120 de lei/zi/cameră dublă, 100 de lei/zi/cameră dublă în regim single, 200 de lei/zi/apartament;

SEMNAL GSM

Inexistent la limita Parcului Naţional, bun în unele zone mai înalte, înspre creste.

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA Despre campanie...

CITIŢI ŞI:

CAMPANIE EVZ: Cele 7 minuni naturale ale României

Lacul Roşu din spatele Cheilor Bicazului

Retezatul îţi taie răsuflarea

Dunărea fierbe în cazane

Peştera Scărişoara, palatul de cleştar de sub pământ

Vulcanii Noroioşi, locul unde bolboroseşte pământul

Cheile Nerei, comoara ascunsă din Munţii Banatului

Sfinxul şi Babele, domnul şi doamnele de piatră

Sălbăticie în Cheile Olteţului

Masivul Ceahlău, un uriaş cu fruntea-n soare

Cele trei poduri din Cheile Turzii