A lăsat deoparte marketingul și s-a reinventat într-un mod interesant. De patru ani este activist social și pe fiecare umăr poartă câte un aparat de fotografiat. Temele pe care le abordează sunt multe și diferite.

Roșia Montană, câinii vagabonzi, bătrânii, copiii, romii, urbanismul, primăvara arabă, președintele Klaus Iohannis rugându-se... Pe toate le cunoaște, despre toate poate vorbi oricât. Face lucruri demne de Premiul Nobel pentru Pace, lucruri care i-au adus anul acesta menționarea întâlnirii cu el de către Dalai Lama. De două ori. A ajuns și în Parlamentul European să vorbească la aniversarea Căderii Zidului Berlinului. Poate în România nu este la fel de cunoscut, dar ambasadorii țărilor străine îl recunosc pe stradă, îl roagă să facă poze cu el și-i spun că-l urmăresc pe Twitter sau pe Facebook. Prin munca și implicarea lui alături de Amnesty International, a ajuns pe lista autorităților locale de la Baia Mare ca fiind inamicul public nr. 1. Munca lui, alături de cea depusă de Amnesty International, a salvat sub o formă sau alta mii de oameni. Își dorește Premiul Nobel pentru Pace, dar știe că o simplă nominalizare este mai mult decât importantă. Când stai de vorbă cu el, nu folosește cuvinte sofisticate și răbdarea cu care îți explică îți schimbă perspectiva și nu e puțin lucru. Remarci însă de la început pasiunea sa mistuitoare pentru oameni.

- EVZ: Mugur Vărzariu, ești un caz singular la noi în țară. Sunt românii pregătiți să înțeleagă genul tău de activitate?

-Mugur Vărzariu: Nu cred. E greu din cauza carențelor la partea de educație. Românii nu înțeleg genul de acțiune a unui singur om împotriva unui sistem în folosul oamenilor. Fac fotografie de documentar începând din 2010. Înainte de acest an nu am avut niciun fel de relație sau legătură cu acest domeniu, ba mai mult, nu aveam nicio fotografie cu oameni. Atunci s-a produs tranziția. Am terminat ASEul, am făcut un masterat, Executive Master of Business Administration. La 37 de ani m-am apucat de Drept. În perioada aceasta am făcut 17 ani de marketing și publicitate. Prin 2005 am început să scriu și în 2010 am făcut legătura cu fotografia. În momentul acela mi-am dat seama că pot să îmbin strategia cu capacitatea de a verbaliza o idee și cu talentul pe care, să zicem, îl recunosc oamenii, de a surprinde o imagine care să transmită ceva.

- Deci cum se numește ceea ce faci acum?

- Sunt un fotograf de documentar şi ambasador al fundaţiei World Vision, care promovează prin fapte proprii ideea de schimbare în bine.

„Securiștii au înțeles jocul manipulării”

- Față de ce și față de cine protestează Mugur Vărzariu?

- Protestez față de distrugerea sistemului de educație! Protestez față de distrugerea sistemului de justiție! Protestez față de distrugerea sănătății! Protestez față de biserică, pentru că în momentul de față nu ar trebui să mai avem patriarh, ci un ministru al Cultelor. Biserica română ar trebui să fie asimilată unui minister. Se comportă exact ca un braț al statului abuziv. Dar în principal protestez față de indolența oamenilor care așteaptă ca cineva să le rezolve problemele! Eu aș vrea să le spun oamenilor că dacă aș sta și m-aș motiva prin prisma lucrurilor care depind de alții nu aș putea să fac nimic. Eu mă motivez și mă raportez doar la ceea ce pot să fac eu. Dacă oamenii se uită la ce am făcut eu în patru ani, atunci vor constata că din punct de vedere al fotografiei am reușit să fac în patru ani cât au făcut toți fotografii români puși la un loc în 20 de ani. Din punct de vedere uman nu mai am cuvinte să spun câte am făcut. Protestez față de faptul că aștepți săți dea cineva ceva!

- Are mass-media vreo vină în acest peisaj trist?

- Are. Numai în România imbecilii dau drumul la aer din plămâni și cineva consideră că ei de fapt au o părere. În străinătate, cretinii pot să spună multe lucruri, libertatea lor de a spune nu este egală cu libertatea mea de a promova ce spune cretinul. La noi, de aceea nu mai are loc vocea rațiunii. Noi promovăm vocea imbecilului. Nu avem o emisiune de televiziune după vizionarea căreia să spui „merg pe drumul acesta și-mi îmbunătățesc aspectul acesta al vieții”. La noi își dau cu părerea toți. Sistemul e de așa natură construit. Securiștii au înțeles jocul acesta al manipulării, au angajat în scena politică needucaţi, limitaţi intelectual, care altă șansă nu au. Mama lui Ponta adevăr grăiește când spune că fiul ei a afirmat: „Mamă, ăștia mi-au dat o șansă!”. Pentru că politica română e construită pe oameni pe care eu nu i-aș angaja portari. Ei sunt angajați de către acest sistem tocmai pentru că altă șansă nu au. Ei își riscă demnitatea, libertatea, aia aparentă pe care ai zice că o are o ființă umană, pentru că ea nu există la ei. Ființa umană vine predestinat încărcată cu o doză de demnitate. Se angajează în abuz și știu de la început câte luni de pușcărie urmează să facă, cum se împart banii și cu ce rămân după toate acestea. Ei nu au dubii. Ei le ştiu pe toate.

„Aștept numai de la mine, cer numai de la mine”

- Suntem liberi astăzi, la 25 de ani de la Revoluție?

- Da. Suntem liberi. Astăzi ești liber să faci ce vrei, să zici ce vrei. Indiferența celor din jur însă acționează ca o pușcărie, pentru că ești liber, dar nu te bagă nimeni în seamă. Și pe vremea lui Ceaușescu eram liberi atâta vreme cât nu rosteam nimic. Noi tăceam și eram liberi, acum vorbești și nu te mai bagă nimeni în seamă. Tot tăcerea e cea care ne ține prizonieri. Am avut ocazia să lucrez la un documentar cu Klaus Iohannis și, când a câștigat, am dat mâna și i-am zis: „Felicitări! Nu știu ce vor alții, dar eu nu vreau decât un singur lucru. Să faceți doar ce scrie în fișa de post a președintelui!”. Statul român să-mi pună la dispoziție infrastructura, ce fac eu apoi cu ea e treaba mea. Dacă vreau să dorm pe ea, dorm pe ea, dacă vreau să stau pe ea, stau, dacă vreau să alerg pe ea, alerg pe ea. Nu aștept nimic! Eu aștept numai de la mine, cer numai de la mine.

- Știu că ești interesat în mod special de etnia romă. Care este motivul tău?

- Definitorie pentru munca mea este contribuția la înțelegerea reală a problematicilor etniei rome. Este important să se înțeleagă aceste lucruri, aplicarea unor strategii coerente și corecte de rezolvare și, în timp, redresarea fundamentală a acestui decalaj enorm care ne desparte în beneficiul poporului român per ansamblu. Nu numai să beneficieze strict membrii etniei rome, ci, culmea, din aceste lucruri pe care eu le promovez ca umanitate, compasiune, acces la educație și stopare a practicilor abuzive, doar poporul român, în ansamblul lui va câștiga enorm. Ca să vezi în adevărata lui lumină un român, trebuie să-l observi fără ca el să știe.

„Noi acum plătim pentru intelectualii împușcați și trimiși la canal, îngropați de comuniști”

- La fiecare pas ești agresat de cetățeni lipsiți de educație, ești deranjat de comportamentul lor, de limbajul lor. Nu vorbesc de cei de etnie romă, dimpotrivă...

- Da, așa este, dar asta se întâmplă pentru că nu avem educație. Ce se întâmplă pe stradă ține de cei 7 ani de acasă. Sistemul comunist a distrus valorile, pentru că l-a promovat pe muncitor, care era analfabet.

- Vorbim despre comunism la 25 de ani de la căderea lui?

-Am să explic de ce comunismul este fundamental vinovat de tot. În primul rând, premisele istorice mai îndepărtate, în care intră perioada fanariotă, modul în care noi neam raportat la puterile străine, cum am gestionat apoi noi, intern, relația între căpetenie și supuși, toate lucrurile acestea au fost fundamental greșite la noi, din vremuri demult apuse. Peste asta a venit comunismul, care a trecut peste ideea unor principii umane care stau la baza lui, a ideologiei de stânga pure. Modul ei de aplicare în România, Uniunea Sovietică și întreg sectorul socialist a fost cel care a dus la promovarea nonvalorii, a idiotului. Idiotul cu origine sănătoasă, cu părinți care nu au avut moșie sau firmă, fiul de țăran. Noi acum plătim pentru intelectualii împușcați și trimiși la canal, îngropați de comuniști în perioada comunistă și de Iliescu în 1990 și 1991. Abia acum plătim factura comunismului. Când vedem politicienii de atunci transformați într- o struțocămilă, analfabeți, nenorociți și jigodii umane, ăștia sunt moștenitorii regimului comunist și noi suntem din nou pe mâna lor. Noi, astăzi, nu am ajuns în punctul în care să plătim așa-zisele greșeli ale capitalismului. A venit factura de plată pentru tot răul pe care l-a reprezentat față de ființa umană perioada comunistă. Că, în cadrul ei, dacă tu ai scăpat a fost un miracol, a fost o tenacitate a ta, individuală, dar asta este excepția. Sistemul, dacă ar fi putut, te-ar fi transformat în aceiași nenorociți care scuipă pe stradă.