De câte ori își fac apariția prin târgurile tradiționale e coadă la cazanelele lor ca la Alimentara pe timpul lui nea Nicu, când se băga carne. Și coadă fac și străinii pentru bunătățile lor
Tanti Iulia Corău, de 53 de ani, vine de ani buni în Capitală, tocmai de la Botiza, din Maramureș, să le încânte papilele gustative bucureștenilor. E singura bucătăreasă din Maramu’ care a adus pe malul Dâmboviței sarmalele cu păsat, zama de miel – acrită cu lapte acru de capră sau oaie, tocănița de vițel ca pe Valea Vaserului, carne prăjită în disc de tractor și pomana porcului cum o mânca Pintea Viteazul. Plus fasolea la cazan care îi iese ca aia de la popota garnizoanei. Lumea a început să o cunoască și s-o caute prin târgurile cu produse tradiționale organizate periodic de Primăria Generală sau cele de sector din Agronomie, Romexpo, Autovit și altele.
„Suntem șase, cu toatele din Botiza!”
Încălțată cu opinci și „ștrinși” – ciorapii de lână la modă de două milenii pe Valea Izei, pe cap cu un batic viu colorat și înțolită strămoșește cu o cămeșă și o „sumnă” – fusta tradițional moroșană, zdravăna femeie muncește cu o ditamai lopata la răsucitul pâinicilor de mălai sau grâu ce se coc molcom într-o vatră. „Trebe să steie cam 70 de minute, alea de mălai și cam oră pâinea de grâu!”, te lămurește moroșanca. Alături de ea trebăluiesc prin bucătăria de campanie alte patru- cinci femei. Bărbații nuși găsesc rostul pe lângă ele. „Suntem șase, cu toatele din Botiza. Băieții nu sunt cu noi, în afară de soțul și încă unu’... Deși bărbații gătesc foarte bine, la noi, la moroșani, le zicem «băbălăi» la băieții care fac mâncare. Da’ să nu scrieți asta, că se supără...”, se îmbujorează Mama Iulia, cum îi zic fetele pe care le guvernează cu o ordine ca întro cazarmă. Bărbații și iubiții femeilor din „plutonul” lui tanti Iulia lucră și ei prin țară și străinătate: „Nu se supără că suntem singure! La noi e încredere... Și noi în ei, și ei în noi! Mai glumesc fetele, da’ nu le sucești capu’!”. Dar bani, bani se fac din sarmale și zamă acră? Maramureșeanca își înnoadă strâns basmaua sub bărbie: „Bani se câștigă, dacă muncești cu credință în Dumnezeu! Nu trebe să ne conducă neamțu’, franțuzu’ sau englezu’!”.
Iulia Corău: „La noi se muncește zi-lumină!”
Iulia Corău și-a încercat norocul și prin străinătăți, la Strasbourg, Veneția, Berlin și chiar Tel Aviv, dar n-a putut, ca alții, să se desprindă de țară: „Mulți moroșani au plecat afară, că au pretenții mai mari și muncesc zi-lumină, că așa e la noi! Da’ pentru mine România e mama mea!”, e naționalistă maramureșeanca, în timp ce învârte de zor într-un ceaun imens cu mămăligă.
La Târgul din Agronomie de ieri avea trei ajutoare: Maria, Floarea și Viorica, toate vesele și rumene la față ca un măr copt. Tanti Iulia o să plece, săptămâna viitoare, în Franța, la Grass, că li s-a dus vestea: „Ne-a invitat primăria să le facem ce știm noi! Numa’ că o să fie acolo și dansuri maramureșene, că sarmaua fără chiuituri nu-i așa de bună!”.
Recomandările noastre
