OPŢIUNE. Dacă i s-ar fi propus, Monica Macovei ar fi refuzat să facă parte dintr-un guvern format cu PSD, întrucât acest partid a ridicat corupţia la rang de artă.

Ioana Lupea: V-aţi înscris în PDL? Monica Macovei: Da, cu câteva zile înainte de depunerea candidaturii pentru alegerile europene.

Mircea Marian: Cine v-a făcut propunerea? Domnul Emil Boc, preşedintele partidului.

I.L.: V-aţi gândit mult? O lună. Aş vrea să spun că aveam şi alte opţiuni. Contractul meu cu britanicii, pentru postul din Macedonia, s-a prelungit până în 2011. Sunt angajată de Foreign Office, Ministerul britanic de Externe, pentru a da consultanţă pe probleme de anticorupţie în Macedonia.

I.L.: Cu toate acestea, aţi ales să vă înscrieţi în PDL. Am ales să fac politică europeană, acesta este răspunsul corect.

M.M.: Nu vi se pare că Parlamentul European este o instituţie moartă? Există această opinie, poate împărtăşită şi în alte ţări. Depinde de fiecare persoană, ce vrea să facă, acolo unde se duce. Parlamentul European este legislativul Europei, un forum de dezbatere, de ridicare de probleme, dar şi de rezolvare. Dacă vrei să faci politică europeană, poţi să faci. Dacă vrei să fii un necunoscut care umblă pe culoare dintr-o sală în alta, rămâi aşa. După intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, Parlamentul European va avea putere de co-decizie pe multe chestiuni. Şi acum are putere de co-decizie, de exemplu, pe fonduri, poate trage Comisia Europeană de mânecă.

M.M.: Aţi fi acceptat să candidaţi pentru Parlamentul României, dacă vi se propunea? Nu.

M.M.: Vi s-a propus să fiţi ministru al justiţiei în guvernul Boc? În momentul în care PDL a anunţat că mă va susţine, în campania electorală, am avut o discuţie si am acceptat. După aceea, când s-a format guvernul, nu am mai fost contactată. Dar, cinstit vorbind, nu aveam nicio aplecare interioară să intru într-un guvern cu PSD.

I.L.: De ce? Pentru că nu am regăsit în acţiunea şi discursul PSD, din '90 încoace, criteriile de integritate şi valorile morale. Cred că au adus corupţia la rang de artă în ţara asta.

I.L.: Cu toate acestea, Emil Boc s-a aliat cu PSD. Din motive politice legate de criză, legate de necesitatea unei stabilităţi. Sunt argumente pe care le-am auzit spuse public. Dar aici este vorba de opţiunea mea personală.

I.L.: Credeţi că aceste argumente se mai susţin astăzi, dacă ne uităm la modul în care merge reforma în justiţie, lupta anticorupţie? Nu am de unde să ştiu dacă aceste argumente au fost valabile şi dacă sunt valabile. Dacă vorbim de reforma în justiţie, mi se pare evident că ea a stagnat în ultimii ani, sub guvernul Tăriceanu. Au fost şi regrese, vă amintesc de acţiunile parlamentului şi ale ministrului Tudor Chiuariu de a bloca orice anchetă anticorupţie. 

I.L.: Interesul faţă de problema corupţiei e în scădere. Pentru mine, corupţia rămâne un obiectiv primordial. Oamenii nu vor trăi bine într-un stat în care există corupţie.

M.M.: Alina Mungiu-Pippidi a refuzat să candideze, invocând incompatibilitatea cu persoane de pe listă. A refuzat înainte de finalizarea listei. În ceea ce mă priveşte, voi promova mereu criteriile Coaliţiei pentru un Parlament Curat. Sunt împăcată cu o parte din colegii de pe listă şi cred că PDL - şi ăsta este unul dintre motivele pentru care am acceptat să candidez - s-a arătat deschis spre oameni din afara partidului: Paleologu, Sever Voinescu, Preda, Ungureanu.

I.L.: Nu credeţi că partidul vă foloseşte imaginea? Nu cred că noi suntem pe un munte şi restul partidului pe alt munte, văzându-şi de treaba lui. Sunt mai mulţi cei care vor integritate, aceste principii în care noi credem se vor transmite în întreg partidul. Cred că înnoirea arătată la alegerile parlamentare, iar acum, în măsură şi mai mare, va duce şi la o curăţenie. Nu mă simt folosită, aşa aţi putea spune că m-au folosit şi ca ministru al justiţiei. Am avut o agendă pe anticorupţie, am făcut tot ce am putut, am zdruncinat sistemul.

M.M.: Dacă Elena Băsescu ar fi rămas pe liste... Cred că a luat decizia potrivită, să-şi testeze singură puterea în faţa electoratului.

M.M.: Nu vi se pare straniu că un secretar executiv al PDL, Elena Udrea, nu votează cu propriul partid, ci cu Elena Băsescu? Nu comentez. 

M.M.: Cine se ocupă de finanţarea campaniei dv.? N-am avut o discuţie pe finanţare. Partidul se va ocupa, înţeleg că va fi un buget destul de mic. Dacă mi se va cere o contribuţie, discutăm atunci. Este obligatoriu ca finanţările să fie făcute publice. 

I.L.: Credeţi că România va obţine un post de comisar? Depinde cum îşi joacă această carte, ce portofoliu vrea, cum negociază. Trebuie să judecăm din perspectiva rezultatelor alegerilor din Europa. În acest moment, majoritatea o are PPE, care a dat preşedintele Comisiei Europene şi alţi opt, din nouă, comisari europeni. Dacă PPE va continua să aibă majoritatea în Parlamentul European, iar PDL este în PPE, atunci are şanse mai mari.

I.L.: Aţi fi interesată de un post de comisar european? Nu am reflectat la acest lucru.

REGRESE ÎN JUSTIŢIE

„Să folosim presiunea externă, aşa cum am folosit-o pentru orice schimbare”

M.M.: Cum merge reforma în justiţie? Să luăm la rând măsurile impuse prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Prima se referă la CSM, la rezolvarea conflictelor de etică şi de interese. Nu s-a întâmplat nimic. Progrese în elaborarea noilor Coduri: formal, s-au finalizat. Sunt de partea celor care vor o dezbatere publică reală pe Coduri şi este important să se facă o simulare, pe Procedura Penală şi alta pe cea Civilă, pentru a vedea cum s-ar desfăşura un proces pe noile proceduri. Poate fi mai lung, poate mai scurt, poate se ivesc probleme ce nu reies la citirea textului. Să existe două, trei pagini de prezentare pentru fiecare Cod, să se spună clar ce şi cum schimbă, ca să înţeleagă şi oamenii. Toate acestea se pot face repede, dacă există voinţă. Benchmarkul pe corupţie cere continuarea anchetelor profesionale ale DNA şi stabilitatea instituţiei, inclusiv menţinerea procedurii de numire a şefului DNA.

M.M.: Aici totul e în ordine. Este astăzi. Acelaşi răspuns îl dau şi în privinţa avizelor parlamentare pentru începerea urmăririi penale. S-au dat, mai sunt vreo două dosare în aşteptare. Dar nu înseamnă că problema a dispărut. La fel şi cu stabilitatea instituţională a DNA. Ce au văzut Comisia şi toată Europa? Că s-a încercat schim barea lui Morar în mai multe feluri, că parlamentul a ţinut luni bune anumite dosare. În Belgia şi în Germania, s-ar fi rezolvat în 24 de ore. Că parlamentarii se uită la probe, fără ca aceasta să fie menirea lor. Nu există nicio garanţie că aceste lucruri nu se vor mai întâmpla.

I.L.: Ne putem aştepta, în iulie, la un raport bun? Vor fi subliniate progresele. Acele modificări la Codul de Procedură Penală care făceau imposibilă orice anchetă nu s-au mai adoptat. Problemele au rămas însă. Dosarele unor politicieni stau un an, doi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde se tot amână si nu se intră pe fondul cauzelor. Avem o problemă cu ce fac judecătorii din acele dosare: acolo unde se pronunţă condamnări, sunt mici şi cu suspendare. Avem problema practicii neunitare. Unii magistrati au invocat independenţa pentru a nu adopta regula practicii unitare, dar nu există nicio legătură. Fără o practică unitară nu există previzibilitate şi nici încredere în justiţie. Mecanismul de Cooperare şi Verificare trebuie să înceteze doar atunci când noi ne-am rezolvat problemele, nu prin lobby politic.

M.M.. Există riscul să ni se taie fondurile europene? Nici eu nu v-aş da bani dv. dacă nu aş fi sigură că-i folosiţi corect. În cazul Bulgariei, blocarea fondurilor a fost legată de verificările OLAF pe fondurile de preadeare. Ni s-ar putea bloca fondurile în cadrul mecanismului de verificare şi cooperare, dar acordarea banilor poate fi amânată sau suspendată şi după încheierea lui, potrivit actului adiţional de aderare.

I.L.: Unii politicieni au spus că e inadmisibil ca împrumutul de cinci miliarde să fie condiţionat. Ar însemna ca mecanismul de cooperare şi verificare să rămână în vigoare pe toată perioada în care primim şi rambursăm împrumutul, timp de şapte ani. Dacă politicienii, judecătorii, CSM-ul nu rezolvă problemele, atunci cred că trebuie să folosim presiunea externă, aşa cum am folosit-o pentru orice schimbare reală din 1990 până acum. Vreau să avem garanţia că banii nu se duc în buzunarul lui Ionescu, ci spre binele comunităţilor şi dezvoltarea ţării.

SUSŢINERE PENTRU ŞEFUL STATULUI

„O linişte totală se traduce prin zero schimbări”

M.M.: Cum vi s-a părut cazul Becali? Exagerat mediatizat. Şi s-a creat o mare presiune asupra judecătorilor. Pe de altă parte, aş vrea ca judecătorii să înţeleagă: asta-i viaţa, trebuie să rezişti presiunii pentru că nu eşti un copilaş în scutece care trebuie păzit. Şi îi felicit pe cei care rezistă presiunilor, acesta este rolul lor.

I.L.: Există o tendinţă a politicienilor de a evita conflictul. O pace şi o linişte totală se traduc prin zero schimbări. Ţara asta are nevoie de schimbări, nefăcute din păcate în atâţia ani. Trebuie să reformezi educaţia, justiţia, sănătatea, te loveşti de rezistenţa grupurilor profesionale şi atunci încep conflictele. Sigur că este preferabil să negociezi, dar sunt obiective pe care nu le poţi obţine prin pace, cum este anticorupţia. Când politicianul se vede cercetat, ce să mai negociezi, că nu poţi să negociezi un dosar!

M.M.: Îl veţi susţine pe Traian Băsescu la alegeri? Eu îl văd pe Traian Băsescu ca pe omul care a pornit reformele. Sigur că au venit târziu, dar le-a pornit. Ceea ce a contat foarte mult în relaţia cu Traian Băsescu a fost şi că nu ne-am cunoscut înainte. Am devenit ministru şi m-a susţinut tot timpul. Asta mi-a dovedit că a vrut reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei. Pentru că, altfel, îţi aduci un prieten şi îi spui: lasă-l pe ăla în pace. Eu nu ştiu, cu dovezi, un alt preşedinte care să nu se fi implicat în mersul anchetelor.

CE SPUNE DESPRE

CORUPŢIE

„Micşorarea pedepselor era cu destinaţie”

I.L.: În proiectul de Cod Penal, pedepsele pentru corupţie erau micşorate. Cred că era cu destinaţie, pentru persoane care au procese de corupţie şi fraudă. Nu sunt de acord cu argumentul că judecătorii dau pedepse mici, şi atunci de ce să le punem mari în Cod. Unde este corupţie nu mai este bună guvernare, toate relaţiile sunt măsluite. La noi, pericolul public este considerat a exista, de regulă, numai în cazul in frac ţiunilor cu violenţă. Co rup ţia nu e privită ca pericol pentru ordinea publică.

M.M.: Nici un dosar nu e finalizat. Pentru că sunt instanţe unde nu se intră pe fond, se dau termene de luni întregi, ceea ce este de neconceput în alte ţări. Inculpatul cere, dar ca judecător trebuie să spui „gata”. Judecătorii pot stabili termene şi în fiecare zi.

M.M.: De ce le tot amână? Nu vor să judece pe fond, fug de această răspundere. Credeam toţi că, dacă le asigurăm inamovibilitatea, se vor transforma în oameni foarte corecţi. Nu a fost aşa. S-ar putea să fie şi alte răspunsuri. Preşedintele Înaltei Curţi este fostul consilier al lui Iliescu. I s-a terminat mandatul, a atins vârsta de pensionare, dar CSM a decis împotriva legii să mai stea. Sunt şi alte persoane de la Înalta Curte în aceeaşi situaţie. Asta arată că, probabil, mai există relaţii între politicieni şi unii judecători. Am mult mai multă încredere în judecătorii de la judecătorii şi tribunale.

I.L.: Magistraţii se opun legii unice a salarizării. Văd un conflict de interese general în tot sistemul. Nu mai există o ţară europeană în care justiţia să stabi-liească politica salarială. Nici pentru ea însăşi şi nici pentru alţii.