Un nou pretendent la fotoliul prezidenţial de la Cotroceni şi-a lansat candidatura aseară, într-un show marginal şi pompos precum personajul său principal. Concluzia a căzut crud peste circul electoral: “Ţineţi minte trei cuvinte: Nati Meir preşedinte!”.
Hotelul Radisson din Bucureşti a găzduit aseară câteva hore moldoveneşti, o splendidă demonstraţie de playback la vioară, nişte declaraţii găunoase şi un noian de ilaritate. Lume ”bună” din înalta societate, plus o atmosferă cam albastră datorată “susţinătorilor” îmbrăcaţi în tricouri azure imprimate cu ultima găselniţă în peisajul politic: “Nati Meir preşedinte” (de fapt, o pastişă după sloganul Tribunului Vadim Tudor, maestrul lui Nati şi fostul său şef pe excentrica linie de partid).
Unii dintre susţinători îşi abandonaseră ghiozdanele pe hol, cam în pripă. Dacă mai era nevoie de vreo confirmare, n-am venit degeaba. Un comunicat ne invitase cu o zi înainte „la cea mai senzaţională lansare de candidat la preşedinţie din România”. Ni se promitea „prezenţa omului politic al momentului” şi un „program artistic” susţinut de „cea mai controversată vedetă etno a momentului”. Aşteptările au fost împlinite. În sala Atlas a hotelului bucureştean a fost ca într-un laborator ştiinţifico-fantastic, cu personaje fabuloase şi atmosferă „mişto”, de discotecă de provincie.
"Atac" pe flancuri Aveam să aflăm curând că asistăm, de fapt, la încheierea unei epoci. Până să intre însă în scenă amfitrioana evenimentului, doamna Monica Columbeanu, toate privirile l-au căutat, cu meticulozitate, pe Nati Meir, a cărui imagine „păstorea” adunarea pestriţă de pe două pânze plasate strategic în vecinătatea scenei.
Flancat de câteva modele parcă aduse de la agenţii din divizia B a modellingului românesc, noul candidat la prezidenţiale şi-a făcut intrarea în aplauzele frenetice ale publicului, cu morga şi alura lui Cliff Barnes, celebrul personaj din Dallas. Publicul era, ce-i drept, „uşor” stimulat de un domn care lansa îndemnuri, fluturând energic o coală de hârtie. Transpirat şi vizibil stresat de sarcina care-i revenise, tânărul dădea indicaţii preţioase: ”Când intră Nati, îl flancaţi şi strigaţi: ”Nati! Nati! Nati!” ”. ”Aşa, ca la Michael Jackson?” ”Da, hai, aplaudaţi, hai, mă!”.
Apoi, invitaţii-surpriză au început să curgă. Primul, Mădălin Voicu, îmbrăcat lejer şi venit „în calitate de artist”. Blitz-urile i-au atacat, la foc continuu, şi pe Dănuţ Lupu, prieten de cursă lungă al lui Meir, de pe vremea când acesta se visa salvatorul fotbalului românesc, sau pe Irinel Columbeanu, îmbrăcat şic într-un costum negru cu dunguliţe pentru potenţarea senzaţiei de înălţime. La mirobolantul costum care-şi trăda firma importantă asortase o cravată în nuanţe pale, ceva deosebit.
Doamna Columbeanu se rătăceşte în filosofia antică
Şi totuşi nimic nu anticipa intrarea magistrală în scenă a Monicăi Columbeanu, gazda evenimentului care-şi pregătise un discurs fabulos, inspirat din scrierile clasice ale filosofilor antici: „După cum ştim, etimologic vorbind, republica înseamnă lucrul public. Se termină o epocă. Asistăm la un moment care va schimba politica românească”.
Doamna Columbeanu se înşeală: aşa cum ştim, de la latini, republica e mai mult decât lucrul public, înseamnă binele public, însă acestea sunt detalii minore, pe care le observă doar foştii studenţi la ştiinţe politice, care habar n-au cât de greu se asortează nişte bobocei în părul lins cu rochia tulburător de neagră. În cuvântul de deschidere, doamna Columbeanu ne-a mai dat un ultim avertisment: ”Vom astista la o seară hipnotică!”, introducând în scenă uluitoarea trupă ”Hipnotic”, o frumoasă adunătură de domnişoare cu vioare.
DELIRUL
”Nati Meir e o idee, un nou suflu, un vis!” Andrei Duban, adus şi el pe post de prezentator, a plusat cu un discurs halucinant, în care Nati Meir era zugrăvit ca noul Mesia al politicii de pe Dâmboviţa. Duban a început cu câteva fraze despre foştii preşedinţi, pasionaţi ba de Moscova, ba de pietre, ba de marea cea mare. Gata, ajunge, cu astfel de neaveniţi, fiindcă acum o stea nouă a răsărit: Nati Meir, omul care a ales cu inima România, deşi banii i-ar permite să trăiască în orice ţară din lume.
Duban şi-a trecut elegant mâna prin podoaba capilară şi a lăsat pentru posteritate aceste vorbe mari: ”Aşa suntem noi, artiştii, credem în lucruri care par nerealizabile”. Dar Nati Meir nu e doar atât, e mai mult, tot mai mult, cel mai mult: ”O idee, un nou suflu, un vis!”. A urmat un citat cam şchiop din Brâncuşi şi un viraj brusc spre politica de top mondial: ”A venit timpul ca şi în România să inventăm un Obama, să confirmăm că suntem toleranţi, să arătăm că suntem al doilea popor al lumii care să pună în fruntea sa un reprezentant al unei minorităţi".
Duban a devenit repede de nestăvilit: ”Nu sunt singur! Alături de mine sunt tinerii României, mai deschişi la minte!”. Câţiva dintre ei, cei în tricouri albastre, aplaudă frenetic. Responsabilul cu fondul sonor incitant dă din mâini agitat: e bine, aşa se aplaudă. Duban, fost pionier de frunte, l-a invitat apoi călduros în scenă pe Meir, arătându-se copleşit de onoarea de a-l prezenta ”pe cel care va da chip speranţelor noastre!”. Cu greu a părăsit scena, nu înainte de a ne întări senzaţia, deja conturată decisiv, că asistăm la un moment de răscruce: ”E timpul ca România să facă din nou istorie! Nati Meir, cel care va reamintii lumii că suntem un popor deştept şi cu suflet mare”.
NATI NU MAI ÎNŢELEGE NIMIC Urare de la domnul Mădălin: ”viaţă lungă, carieră lungă şi ... să fie cât mai lungă!” Omul de afaceri, fost parlamentar PRM, a mulţumit şi a confirmat mândru: ”După cum zicea şi actoru’ ăsta, am ales România cu inima!”. Apoi a rupt discursul pregătit de consilieri, lansându-se într-un box cu umbrele celorlalţi candidaţi la preşedinţie şi acuzând în bloc întreaga clasă politică: ”Oameni care se gândeşte numai la ciordeală”.
După ce l-a portretizat fără să-l numească pe liberalul Crin Antonescu, s-a arătat dezgustat şi indignat de ascensiunea acestuia: ”Poate am lipsit de şase ori în patru ani din Parlament. Pe omul ăsta dacă l-am văzut de două ori. S-a făcut candidat la preşedinţie. Nu mai înţeleg nimic. Of...”.
Totul s-a terminat epocal: cea mai controversată vedetă etno a momentului (ne iertaţi, dar chiar nu i-am reţinut numele) şi trupa ei de dans au oferit un spectacol de-a dreptul periculos. Una dintre cele două dansatoare, o brunetă planturoasă, a cochetat cu o serioasă fractură de tibie şi peroneu, arătând lacune la lecţiile elementare de mişcare scenică.
Nati Meir a căutat din priviri căldura camerelor de filmat, a stat frumos la poză, şi-a îmbrăţişat fiul, a intrat în horă, i-a ieşit cămaşa din pantaloni, dar nu s-a sinchisit, a pus bani în decolteul generos al dansatoarelor care au însoţit-o pe cea mai controversată vedetă etno a momentului, l-a ascultat pe Mădălin Voicu, artistul care şi-a terminat antologic recitalul, cu o urare specială de virilitate pentru ”noul Obama”: ”Nati, să ai viaţă lungă, carieră lungă şi ... să fie cât mai lungă!”. Finalul a fost aşa: cu Dănuţ Lupu vorbind precipitat la telefon pe hol. Abia l-am auzit rostind: ”E o labă, mai stau puţin şi plec”.
DE LA HAIFA LA BUCUREŞTI Nişte afaceri, puţin traseism politic şi o moştenire fabuloasă Nati Meir are 53 de ani şi este un om de afaceri israelian născut din părinţi români, la Haifa. El a primit cetăţenia română în 1999. A fost membru al PRM, PD (activând doar două săptămâni, în anul 2007) şi PPPS.
Condamnat pentru multiple escrocherii în Israel, Meir este în prezent acţionar la patru firme cu sediul în Bucureşti: Orwalsam Trading, Danimac Construct, Defense Groupe şi Or Construct Consult. La ultimele două, omul de afaceri este asociat cu soţia sa, Shaham Shifra, mai mare cu aproape cinci ani decât Nati Meir.
Potenţa financiară a israelianului vine însă pe filiera unei moşteniri fabuloase de care beneficiază Meir. Conform propriilor declaraţii, noul candidat la prezidenţiale ar trebui să intre în posesia a peste două miliarde de dolari, lăsaţi cu limbă de moarte de o rudă din Statele Unite ale Americii. Până acum, Meir a primit “doar” 86 de milioane de dolari.
Citiţi şi: