Monica Bârlădeanu se află la Veneţia pentru a promova două filme: "Vallanzasca", de Michele Placido, şi "Maternity Blues", în care deţine rolul principal.
"Filmul «Vallanzasca - Gli angeli del male» este un biopic, povestea mafiotului Renato Vallanzasca, dusă de la începutul anilor ’70 până la mijlocul anilor ’80, anii de glorie ai activităţii lui criminale. Apoi a intrat în detenţie din nou, şi de data asta într-o închisoare care a putut în sfârşit să îl ţină între patru pereţi, căci el a evadat de vreo trei ori înainte să ajungă acolo", povesteşte Monica Bârlădeanu.
Un rol cu obstacole
"Un personaj foarte colorat şi controversat. Trecând prin aceşti ani există un episod în viaţa lui Vallanzasca, din perioada în care el şi banda sa făceau sechestrări de persoane, pe care le eliberau contra unor răscumpărări dolofane. La un moment dat, o răpeşte pe Emanuela Trapani, fiica unui industriaş elveţian, un om care promitea o răscumpărare solidă. Vallanzasca o ţine cu el aproape două luni, timp în care ea, o fată tânără şi destul de vulnerabilă, se îndrăgosteşte de el. Cred că e vorba - eu aşa am abordat acest subiect - de sindromul Stockholm: te îndrăgosteşti de cel ce te abuzează", spune actriţa.
Emanuela Trapani nu şi-a dat acordul ca episodul ei să fie folosit în film. Realizatorii au exclus scenele care trimit la familia ei. "Aşa că personajul meu se numeşte Nicoletta şi au căzut la montaj multe secvenţe care cuprindeau referinţe la răpirea ei, e un rol mic", clarifică actriţa.
De la “Francesca" la “Vallanzasca"
"Michele Placido a văzut «Francesca» la finalul lui noiembrie. La începutul lui decembrie m-am dus la o probă pentru film şi mi-a spus că i-a plăcut foarte mult, că, deşi ai distanţă faţă de personaj, simţi ce simte el, nu era nevoie să se apropie camera. I-au plăcut şi scenele cu băieţii din maşină, mai ales că el în «Vallanzasca» are multe secvenţe similare cu criminalul şi banda lui", spune actriţa.
"M-am dus cu «La Piovra» în cap, cum aş fi putut altfel? Mama e un fan activ, constant şi mereu avid de Michele Placido. Ţin minte că mi s-a părut un adevărat personaj când l-am întâlnit. Era seară, eram într-un birou în care avusese loc o şedinţă de producţie intensă, m-am aşezat, am început să vorbim despre una, despre alta, mi-a povestit puţin despre personaj. Avea pe birou o lampă care proiecta o lumină de tip reflector, din cauza căreia nu mă vedea foarte bine. Aşa că îmi spune «Vino puţin încoace» şi mi-a pus lampa în faţă ca la interogatoriu, ca să îmi vadă toate trăsăturile. Nu m-a deranjat, dar mi s-a părut un moment rupt dintr-un serial mafiot", rememorează Monica Bârlădeanu, care îl caracterizează pe regizor ca fiind "pus pe polemică, intens, spune tot ce îl deranjează, generos, făcea paste pentru toată echipa".
Cât despre discuţiile stârnite de ecranizare, Monica Bârlădeanu crede că "este o poveste just spusă şi mai mult o investigaţie a mecanismului din mintea lui Renato Vallanzasca şi a traseului lui până să devină criminal".
ACŢIUNE!
Un rol principal din "dulapul întunecos"
"Săptămâna viitoare trebuie să fiu în Toscana pentru acest film, lucrez de pe 14 septembrie până pe 6 octombrie. Lungmetrajul reprezintă o investigare a recuperării mamelor care îşi ucid copiii, a celor vinovate de infanticid. Nu vorbeşte despre mecanismul producerii lui, ci despre ce se întâmplă cu acele femei după ce au fost condamnate şi se constată că au un dezechilibru, că din cauza acestuia au comis crima şi că trebuie internate într-o clinică de psihiatrie. Filmul este despre ce înseamnă această mare familie de criminale", precizează actriţa. Ea va juca personajul principal.
"Am fost destul de sceptică la început, e o temă atât de sensibilă şi delicată, mult mai delicată decât crimele din «Vallanzasca…». Citisem şi traducerea în engleză a scenariului, traducere care nu-l avantajează, mi s-a părut o poveste care nu mă interesa. Am primit scenariul în primăvară şi, pe măsură ce italiana mea avansa, am reuşit să înţeleg că e un scenariu foarte bine scris".
Cât despre personajul ei, aceasta "este o fostă cântăreaţă, o glorie zonală, să-i zic aşa, a anilor ’90, o femeie care a renunţat la scenă şi microfon pentru iubirea unui bărbat căsătorit cu care a avut un copil. Bărbat care i-a renegat pe amândoi la naşterea copilului, de aici dezastrul, apoi fast forward cu 10 ani: ea, la clinica de psihiatrie. Mă interesează foarte mult să caut în dulapul întunecos resorturi pentru acest tip de rol. Mi s-a părut foarte potrivit regizorul, la repetiţie am simţit asta. Mi-a plăcut cum au fost construite repetiţiile, cum ne-a grupat, felul în care ghidează şi vorbeşte despre acest subiect, cu dragoste, nu cu dispreţ. Există umanitate şi în mamele care îşi ucid copiii. O să văd câtă", concluzionează Monica Bârlădeanu.
Corespondenţă din Veneţia (Italia)