Presate de clienţi şi de globalizare, casele de modă de lux devin populare.
Industria modei a început activităţile pentru anul 2008 cu prezentă rile colecţiilor pentru bărbaţi de la Milano şi cu o serie de dezbateri legate de schimbările profunde prin care trece branşa pentru a se adapta stilurilor de viaţă contemporane.
Experţii vorbesc deja despre o „reformare“ a politicii marilor case de modă, în special în zona modei de lux, industrie care se confruntă, potrivit lui Jean-Jacques Picart, consilierul grupului LVMH, cea mai mare companie-conglomerat din industria produselor de lux din lume (cuprinde case de modă precum Fendi, Dior, Givenchy, sau Kenzo), cu câteva probleme noi. Printre acestea, atitudinea potenţialului client şi concurenţa serioasă reprezentată de produsele aduse pe piaţă de companii cum ar fi Zara sau H&M.
Experţii în finanţe, mai importanţi decât creatorii Pentru multe dintre marile case de modă aceste schimbări reprezintă o importantă „pierdere de teren“ şi, implicit, de „libertate“, după cum estimează şi revista „Vogue“ în numărul său actual. „Libertatea creatorilor se dovedeşte a fi tot mai mult o iluzie, ei fiind nevoiţi să-şi consulte mai degrabă experţii în finanţe decât muzele“, scrie revista „Vogue“.
Fenomenul este generat atât de „atitudinea clienţilor“, cât şi în „globalizarea pieţei“, explică experţii. „Clientul de astăzi, fiind mult mai mobil şi mai dinamic decât cu câteva decenii în urmă, este lipsit de răbdare“. Tehnica modernă face din client un martor direct al „noutăţilor din modă“. Prin intermediul internetului, oricine poate urmări o prezentare de modă în timp real.
Prezenţa starurilor internaţionale în primele rânduri la defilări atrage şi un număr mare de paparazzi, iar fotografiile acestora fac imediat înconjurul lumii. Potrivit „Vogue“, „transmiterea on-line a prezentă rilor, emisiunile de televiziune în direct în care se caută noi creatori sau manechini, filmele precum «Diavolul se îmbracă de la Prada» sau nenumăratele forumuri on-line în care se dezbat noutăţile vestimentare stârnesc dorinţa clientului de a intra cât mai repede în posesia produsului“. „Pret-a-couture“ pentru femeia modernă „Femeia cu bani de astăzi nu mai are timp şi nici răbdare să vină la probe mai multe săptămâni la rând până-şi va primi rochia dorită, de aceea trebuie inventat nou concept“, estimează consilierul de modă Jean-Jacques Picart. Acest nou concept se numeşte „pret-s-couture“, un amestec între „pret-a-porter“, respectiv haine „gata de purtat“, cele care pot fi cumpărate imediat după prezentare, şi „hautecouture“, acele unicate care se prezintă în cadrul unei parade şi care, în schimbul unor sume semnificative, pot fi făcute la comandă.
Picart compară seriile „haute-couture“ cu Palatul Versailles: „Să fim multumiţi că încă îl vizitează multă lume“. Conceptul este însă „învechit din punct de vedere al eficacităţii comerciale“. „Pret-a-couture“ oferă o soluţie intermediară, asemănătoare conceptului din anii ’60, când creatori mari, precum Pierre Cardin, prezentau „o linie intremediară“, veşminte în demimă suri, fabricate în serii mici, pentru care ajustările se puteau face direct pe clientă, explică istoricul de modă Lydia Kamitsis. Obiectivul acestui concept de „semipreparare“ a creaţiilor este de a adapta liniile vestimentare „noului stil al femeii cu bani“, nevoii ei de mobilitate şi, totodată, şi cerinţei acesteia de a avea ceva cel puţin „diferit“. STRATEGII Marii creatori vând în magazinele ieftine Pentru ca în „Palatul Versailles“ să nu se mute poporul, se vor muta bucăţi din Versailles în inima poporului. Creatori cunoscuţi, precum Roberto Cavalli, Karl Lagerfeld sau Victor&Rolf, au creat deja colecţii în serie limitată pentru magazinele H&M, unde acestea au fost vândute la preţurile scăzute pe care această companie le practică. Asemănătoare pare a fi metoda propusă de Picart, consilierul grupului Moet Hennesy-Louis Vuitton S.A., pentru întâmpinarea „concurenţei“ venite din partea companiilor ieftine, precum H&M sau Zara.
Răspunsul consumatorului la globalizare ar putea fi să-şi inventeze un stil propriu de consum, care implică şi o anumită formă de excentricitate. Mulţi creatori nu-şi mai permit să facă „artă vestimentară“, ci doar să se adapteze stilului clienţilor. „Artei de dragul artei îi stă în cale cifra 85!“, estimează specialiştii „Vogue“, subliniind că 85% din vânzările multor case mari de modă sunt realizate prin „colecţiile comerciale temporare“.
Recomandările noastre
