Lucrezia Reichlin, economist la London Business School și Centre for Economic Policy Research, consideră că actualul „conflict geopolitic, care amenință modelul economic european, ar trebui să dea naștere unui sentiment de urgență”.
În timp ce economia europeană este în plin declin față de concurenții săi, economistul italian solicită, într-o rubrică din „Le Monde”, un salt politic al UE pentru a adopta liniile principale ale raportului Draghi.
Modelul economic european nu mai funcționează. Criză existențială pentru UE
Raportul Draghi, care a fost dezbătut la Consiliul European joi, 17 octombrie și vineri, 18 octombrie, conține un mesaj important: Europa se confruntă cu o criză existențială.
În ultimii douăzeci de ani, nu numai că diferența de venit pe cap de locuitor a continuat să se extindă în comparație cu Statele Unite, dar Uniunea Europeană nu este deloc pregătită să facă față viitorului.
În noul context geopolitic, Europa este deosebit de vulnerabilă din cauza faptului că economia sa este cea mai deschisă dintre cele a marilor puteri, este cea mai dependentă de importurile de energie și materii prime esențiale și atinge cel mai scăzut nivel de performanță în ceea ce privește inovația și comercializarea.
Modelul economic european și energia. Ecologismul și statul social împiedică dezvoltarea
Accesul la energie ieftină este fundamental pentru conducerea economică; dar Europa are costuri energetice mai mari decât toți concurenții săi globali.
Europenii se consolează invocând superioritatea modelului lor social și calitatea mai bună a vieții, dar dacă productivitatea și demografia își mențin traiectoria actuală, în curând nu vor mai avea mijloacele pentru a menține aceste avantaje.
Abordarea sectorială și extrem de detaliată a raportului ne arată de ce modelul european nu este competitiv. Competitivitatea nu este o chestiune de excedent comercial, ci de productivitate.
UE nu mai contează în tehnologia de vârf
Cu toate acestea, prezența UE în industria tehnologiei este marginală. Nicio companie europeană nu este printre cele mai mari zece companii globale după capitalizare.
În industriile în care a fost cândva în top, cum ar fi automobilele, UE și-a pierdut poziția de lider în tranziția la electricitate. Cu toate acestea, Europa rămâne în urmă nu din lipsă de idei.
Dar atunci când ideile se nasc în Europa, ele în general nu se traduc în succes comercial, deoarece nu reușesc să atingă amploarea necesară.
În anii 1990, narațiunea despre productivitatea scăzută s-a concentrat pe rigiditatea piețelor muncii, dar reformele adoptate nu au rezolvat problema.
Modelul economic european nu ajută investițiile
Raportul Draghi adoptă o altă abordare, subliniind slăbiciunea investițiilor publice și private. Pe partea privată, factorii cheie sunt fragmentarea pieței și echilibrul slab între reglementare și sprijinul pentru inovare.
În ceea ce privește investițiile publice, factorii esențiali sunt lipsa de atenție acordată priorităților majore, absența instrumentelor de politică industrială pentru obiective europene comune și, mai ales, incapacitatea de a ridica finanțarea la nivel european.
Prin urmare, Draghi pledează pentru schimbarea ordinii priorităților, concentrându-se mai puțin pe reglementare și mai mult pe o politică industrială proactivă concepută dintr-o perspectivă europeană.
Eliminarea reglementărilor excesive, crucială!
Aceasta înseamnă eliminarea reglementărilor excesive care împiedică dezvoltarea start-up-urilor și redirecționarea cheltuielilor publice ale UE către inovare.
Raportul insistă pentru unificarea pieței europene a energiei ca o modalitate de reducere a costurilor cu energia și recomandă o abordare pragmatică a politicilor comerciale cu China, care ar trebui să fie modulată în funcție de sectoare și tehnologii.
De asemenea, nu ezită să spună că anumite industrii europene trebuie să poată beneficia de subvenții și protecții în timpul creșterii lor. Raportul este ambițios și în ceea ce privește securitatea.
Acesta recomandă dezvoltarea unei veritabile „politici economice externe” a UE care să prevadă încheierea de acorduri comerciale preferențiale cu parteneri prieteni.
Modelul economic european trebuie schimbat fundamental
Pentru a evita riscul manipulării politice, este esențial ca aceste propuneri să nu fie interpretate ca adoptarea unei politici comerciale discriminatorii și a unei politici industriale generalizate și nici ca o respingere totală a politicilor de reglementare.
În discursul său în Parlamentul European, Mario Draghi a insistat că nu solicită nici protecționism deplin și nici apărarea „campionilor” naționali.
Rămâne de văzut cum se vor traduce toate acestea în arena politică. Este clar că unele dintre aceste propuneri ar putea amenința piața unică.
De aceea este important de subliniat că adoptarea unei perspective europene asupra priorităților esențiale, eliminarea scutirilor atașate ajutoarelor de stat existente, dar și autorizarea ajutorului de stat pentru proiecte de investiții cu interes european comun va fi considerată ca un element central al unui tot coerent.
Mai ușor de spus decât de făcut
Un alt mesaj binevenit este că stabilirea unei piețe pentru datorii emise de UE însăși va fi crucială pentru a permite investițiile publice și private. Fără crearea unui activ european sigur, Uniunea Piețelor de Capital nu se va putea dezvolta niciodată și va fi imposibilă strângerea de fonduri pentru bunuri publice importante.
Uniunea piețelor de capital este fundamentală pentru susținerea investițiilor private, dar prea des se uită că obstacolele în calea acestei uniuni nu vin doar din fragmentarea legislației și reglementărilor, ci mai ales din absența unei piețe lichide și profunde pentru datoria europeană.
Datoria publică comună este esențială pentru a sprijini finanțarea bunurilor comune europene, dar și pentru a sprijini investițiile private.
Din păcate, toate acestea sunt mai ușor de spus decât de făcut. O abordare comună a politicii de inovare, energie, apărare și industrială, precum și stabilirea de instrumente de finanțare comune necesită voință politică comună.
Naționalismele, piedică în calea oricărei reformări
UE nu este o federație, iar naționalismul economic a prevalat până acum, împiedicând fuziunile transfrontaliere, limitând coordonarea și împiedicând finanțarea comună.
Bugetul colectiv al UE reprezintă doar 1% din PIB, iar datoria comună emisă în circumstanțele excepționale ale pandemiei a fost de la început destinată a fi temporară.
Conflictul geopolitic care amenință modelul nostru economic ar trebui să creeze un sentiment de urgență și să ne aprofundeze integrarea, dar la fel de ușor ne-ar putea împinge în direcția opusă, având în vedere lipsa de încredere, interesele divergente și, mai ales, absența unui adevărat proces democratic. capabil să susțină această mare ambiție.
Din fericire, sau din păcate, nu avem alternativă.
(Autor: Lucrezia Reichlin, economist la London Business School și Centre for Economic Policy Research, în Le Monde; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)