Moda și inovațiile, controverse și acceptări. Îmbrăcămintea înainte să aibă caracteristici de gen sau tentă sexuală, a avut o utilitate eminamente practică.
Legenda biblică spune că primii oameni, Adam și Eva au primit îmbrăcămintea după izgonirea din Rai ca o formă de conștientizare a respectării intimității de ochii publicului. Evident, moda a suferit transformări.
Moda și inovațiile - bărbații nu se îmbrăcau diferit cu mult de femei
Umanitatea, deși omul se zice că s-a desprins, științific vorbind din regnul animal, a avut o evoluție inversă față de animale. Dacă în cazul oamenilor, femeia era aceea care făcea moda, adăugând accesorii vestimentației de bază, în regnul animal, podoabele sunt atributele masculinității: coarnele la animalele mari, coama la leu, penajul multicolor și colorat intens la păsări. Adică, atunci când a scris „Originea speciilor”, Charles Darwin a studiat aceste fenomene din lumea animală. Uneori, coloritul la animale simbolizează (mai ales la speciile de viețuitoare marine) pericolul de otrăvire dacă sunt atacate.
Moda a avut parte de inovații, dar, repet, bărbații și femeile nu difereau prea mult ca nivel de port. Tunicile antice feminine și masculine nu difereau mai mult. Evident, femeile trebuiau să acopere zonele considerate atractive, precum sânii, picioarele, mijlocul corpului. Bărbații Greciei, Romei aveau o ținută de război practică. Adică „fustanela”, partea inferioară a ținutei avea utilitate practică.
Pe front, neceistățile fiziologice rămâneau, deci, soldatul trebuia să se poată „ușura” rapid și fără să se infecteze, datorită igienei precare din campanii și marșuri. În rest, taberele militare dar și orașele aveau thermae, adică băi publice. Moda a supraviețuit și așa se face că scoțienii au păstrat ceea ce azi numim „kilt” și pe care doar răutăcioșii îl numesc „fustă”. Evident, era foarte util din rațiuni militare.
Moda și Catherine de Medicis
Moda avea să sufere anumite adaptări în epoca post-renascentinstă sau a Reformei religioase. Italiancă de origine, Caterina de Medici, devenită regina Franței sub numele de Chaterine de Medicis a reușit să impună inovații. A fost, zice-se, prima femeie care a fumat, obicei masculin până atunci. În plus, ei i se atribuie moda pantalonilor, chiloților și furculiței.
Moda reginei care a inventat prin bucătarii pe care i-a adus cu sine, ceea ce azi se numește „French cuisine” s-a remarcat prin elemente practice. Rochiile lungi erau incomode la călărit de aceea, a creat pantalonii pentru femei. Deja Evul Mediu, masculin prin excelență adoptase pantalonii inspirându-se de la migratorii cu care veniseră în contact europenii. Tot ea a decis că în pantaloni, intimitatea feminină putea suferi vătămări și de aceea a creat chiloții (culottes), adică indispensabilii care prin țesătura lor fină să protejeze această parte a corpului.
Tot ea a impus moda mâncatului cu furculița. S-a inspirat de la furca având două coarne, din crengi de lemn a țăranilor. Până atunci, mâncărurile se mâncau cu ajutorul unor mănuși care ajungeau să devină sursă de infecție după câteva spălări.
Coco Chanel face moda
Treptat, panatolonul a devenit accesoriu masculin, alături de haina de călărie, raiding-coat -redingota. Femeile purtau fuste lungi cu trenă, dar trena putea aduce microbi întrucât mătura mizeria străzilor. Practic, femeile au primit voie să poarte fusta scurtată până mai sus cu o palmă de glezne. Evident. femeile purtau corset, „pantalonași” de dantelă pe sub rochiile care erau puse chiar pe „cercuri de butoi”.
Coco Chanel, în perioada interbelică și după război a impus moda taiorului - deux pieces și a fustei înlocuite de pantaloni. „Eu mu mă iau după modă, eu fac moda” a spus celebra creatoare de modă din Franța.
Așadar, de la rațiuni practice, moda a căpătat semnificație socială și mai ales de gen.
Sursa foto: Arhivă