Moartea violentă a primului lider al Greciei Independente

O figură de excepție a istoriei moderne a Greciei, considerat a fi primul diplomat modern, Antonis Ioannis Kapodistrias și primul conducător al Greciei moderne independente, a sfârșit asasinat de conaționalii săi

În 1814, Ioannis Kapodistrias era sfetnic al Țarului Rusiei, militând pentru înființarea Eteriei, organizația secretă elenă care urma să lupte pentru independența Greciei. Nu a reușit să obțină ajutorul Țarului Alexandru după dezavuarea mișcării elene și a celei românești în 1821, de aceea a părăsit Rusia și portofoliul de Ministru al Afacerilor Străine din guvernul țarist, activând până în 1827 la Geneva, Londra.

Antonis Ioannis Kapodistrias și lupta cu clanurile elene

În 1827 a fost numit guvernator, datorită eforturilor sale pentru capacitarea puterilor occidentale în favoarea ajutorării rebelilor eleni deși încă nu ajunsese în Grecia. În 1828, a debarcat la Napflion, luându-și postul în primire. Antonis Ioannis Kapodistrias a încercat să introducă reforme moderne, a încercat să elimine influența clanurilor elene influente ca Maniotes, Rumeliotes, a navigatorilor din Spetses, Hydra, Psara, să îi determine să dea banii din taxele vamale noului guvern al Greciei  și nu bugetelor locale.

Deși marile puteri se implicaseră și sultanul recunoscuse independența Greciei (prin Tratatul din 6 iulie 1827 și Protocolul din 22 martie 1829 semnate la Londra n.a.), elenii continuau să mențină rivalitățile de clan, cu toate că avuseseră un țel comun, eliberarea de sub jugul otoman.

A făcut apel la trupele ruse

Fiecare regiune era condusă de lideri numiți ”kapetanei”, iar aceștia doreau să nu fie comandați de o autoritate supremă. Ioannis Kapodistrias a făcut apel la trupele ruse pentru a-i aduce la  ordine pe ”kapetaneii” din Lakonia, răsculați împotriva  guvernatorului elen al Lakoniei, reprezentant al guvernului noului stat elen.

Devenit tot mai impopular, Ioannis Kapodistrias a început să evite convocarea Adunării Naționale, a dispus arestarea lui Petrobei Mavoromichalis, lider al Peninsulei Mani, regiunea de unde pornise războiul elen de eliberare și care dorea să își păstreze privilegiile. Deși a convocat Adunarea Națională, Ioannis Kapodistrias a continuat să fie urât de multe familii.

Fiul lui Petrobei Mavromichalis, Georgios și fratele lui Petrobei, Konstantis au decis să se revolte. La 9 octombrie 1831, aceștia l-au așteptat pe liderul Ioannis Kapodistrias care urma să meargă la slujba religioasă din Biserica Sfântul Spiridon din Napflion, prima capitală a Greciei.

Konstantis a tras primul, dar a ratat lovitura (glonțul a rămas și azi în zidul bisericii), apoi l-a înjunghiat în abdomen cu ajutorul unui pumnal, în timp ce Georgios a tras, nimerindu-l pe Ioannis Kapodistrias în cap. Generalul Photomaras care privise de la fereastra locuinței sale a tras, ucigându-l pe Konstantis. Georgios a reușit să scape și să fugă la sediul Ambasadei Franței, dar ulterior, a fost predat autorităților elene care l-au judecat sumar și l-au executat prin împușcare.

Condamnat la moarte pentru trădare

Augustinos Kapodistrias, fratele lui Ioannis a condus Grecia timp de șase luni, țara continuând să se adâncească în criză, căreia i s-a pus capăt prin numirea de către puterile europene a unui rege în Grecia, fără consultarea elenilor,  în persoana lui Otto de Wittelsbach, fiul regelui Ludwig al Bavariei, la 7 mai 1832, Grecia devenind ”stat monarhic și independent”.

Generalul Theodoros Kolokotronis l-a susținut pe Ioannis Kapodistrias, după 1824,  apoi, după 1832, pe regele Otto al Greciei, după care a încercat să devină disident. A fost arestat și condamnat la moarte în 1834, pentru trădare. Totuși, Theodoros Kolokotronis a fost grațiat de regele Greciei în 1835, murind în sânul familiei în anul 1843.