Aleksandr Soljeniţân, omul care a zdruncinat din temelii Imperiul Sovietic, a încetat din viaţă, la vârsta de 89 de ani.
Marele scriitor disident rus, omul care practic a schimbat percepţia Occidentului asupra a ceea ce era considerat „cea mai bună lume posibilă“ - Uniunea Sovietică - şi a dezvăluit lumii ororile care se aflau dincolo de faţada frumos poleită, a încetat din viaţă în cursul nopţii de duminică spre luni, la vârsta de 89 de ani. O conştiinţă morală Aleksandr Soljeniţân a murit în urma unei „insuficienţe cardiace acute“, la ora locală 23.45, la domiciliul său din Moscova, după cum a anunţat fiul lui, Stepan.
Scriitorul era bolnav de mai mulţi ani şi apărea rar în public. După reîntoarcerea în patrie, în 1994, Soljeniţân se retrăsese la casa sa din Troiţe-Likovo, la nord-est de Moscova, izolată în decorul unei păduri greu de străbătut, unde, de mai mulţi ani, se deplasa într-un scaun cu rotile. Scriitorul rus va fi înmormântat mâine, în cimitirul Mănăstirii Donskoi din Moscova. „Aleksandr Soljeniţân însuşi a ales acest loc în timpul vieţii“, a declarat un oficial al Patriarhiei Moscovei, iar, „în urmă cu cinci ani, Patriarhul Aleksei al II-lea (Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii) a rezervat un loc în cimitirul Mănăstirii Donskoi“. Sicriul cu corpul marelui dispărut va fi expus astăzi, întreaga zi, în incinta Academiei de Ştiinţe din Moscova, pentru o ceremonie de adio, înaintea funeraliilor de mâine.
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1970, Aleksandr Soljeniţân este important în primul rând ca un mare scriitor, care a dezvăluit lumii întregi ororile din sistemul concentraţionar sovietic, în lucrări precum „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici“, „Primul cerc“ şi, mai ales, „Arhipelagul Gulag“, carte monumentală, apărută în 1973. Totodată, Soljeniţân a fost una dintre cele mai importante conştiinţe morale, nu numai a Rusiei, ci a întregii lumi, din secolul XX, după căderea comunismului, el făcând apeluri numeroase pentru reîntoarcerea la valorile morale tradiţionale şi pentru renunţarea la un progres material, de multe ori lipsit de sens şi nociv.
Aleksandr Soljeniţân s-a născut pe 11 decembrie 1918 (la un an după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie), la Kislovodsk, o mică localitate din Caucaz. Ca mulţi alţii dintre colegii săi de generaţie, tânărul Soljeniţân aderă iniţial la idealurile revoluţionare, utopice şi aparent idealiste, ale regimului bolşevic, la putere în acei ani în Uniunea Sovietică. Urmează însă studii de matematică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, serveşte ca artilerist.
Aleksandr Soljeniţân, scriitor rus: "La sfârşitul vieţii mele, pot spera că materialul istoric pe care l-am colectat va intra în conştiinţele şi memoria compatrioţilor mei." Opt ani în lagărele sovietice Momentul de cotitură al vieţii viitorului mare scriitor survine în 1945, imediat după încheierea conflagraţiei: în acel an este arestat şi condamnat la opt ani de închisoare, pe motivul că a criticat competenţele de comandant militar ale lui Stalin într-o scrisoare trimisă unui prieten. Experienţa îl va marca pentru totdeauna.
Aleksandr Soljeniţân este eliberat în 1953, la doar câteva săptămâni după moartea lui Stalin, dar primeşte domiciliu obligatoriu în nesfârşitele stepe ale Asiei Centrale. Aici începe să scrie, iar apoi revine în partea europeană a ţării, unde predă la Riazan, o localitate situată la 200 de kilometri de Moscova.
Un alt moment important este data de 18 noiembrie 1962. În acea zi, la permisiunea liderului sovietic de atunci, Nikita Hruşciov, în revista literară „Novâi Mir“ este publicată nuvela „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici“, primul text apărut sub semnătura scriitorului. Lucrarea descrie o zi obişnuită din viaţa unui deţinut obişnuit din imensul gulag sovietic, dar este o adevărată undă de şoc pentru întreaga Uniune Sovietică, fiind primul text literar care vorbeşte despre realitatea lagărelor sovietice.
REACŢII
„Un bărbat cu un destin unic“ Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov l-a omagiat ieri pe marele dispărut. Gorbaciov a spus despre Soljeniţân că a fost un „bărbat cu un destin unic“, una dintre primele persoane care au denunţat „cu voce tare caracterul inuman al regimului stalinist“. „Aleksandr Soljeniţân a trecut prin încercări dificile, ca milioane de cetăţeni ai ţării“, a mai spus Gorbaciov. La rândul lor, actualii conducători ai statului rus, Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev, şi-au exprimat condoleanţele faţă de membrii familiei scriitorului prin telegrame oficiale de regret. Şi personalităţi internaţionale şi-au exprimat regretul la trecerea în nefiinţă a lui Soljeniţân: preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, la aflarea veştii, i-a adus un omagiu, numindu-l „una dintre cele mai mari conştiinţe ale Rusiei secolului XX“. „Aleksandr Soljeniţân a deschis ochii lumii întregi asupra realităţii sistemului sovietic, conferindu-i experienţei sale o dimensiune universală“, a afirmat Sarkozy.
IMPACT
Omul care a dezvăluit Gulagul
Următoarele cărţi ale scriitorului, romanele „Pavilionul canceroşilor“ şi „Primul cerc“, la rândul lor inspirate din experienţa concentraţionară, sunt publicate clandestin în străinătate, acolo unde scriitorul rus cunoaşte un mare succes. În 1970, Aleksandr Soljeniţân primeşte Premiul Nobel pentru literatură, distincţie importantă, care arată şi un semnal pentru Rusia sovietică, aflată acum sub conducerea lui Leonid Brejnev. Scriitorul renunţă să meargă la Stockholm, pentru a-şi primi premiul, de teamă că nu va mai putea reveni în ţară.
Inevitabilul se produce în 1974, la un an după publicarea la Paris, cu un fulminant succes, a „Arhipelagului Gulag“, monumentală radiografie a sistemului concentraţionar sovietic. Cartea are un impact formidabil, producând mult-aşteptata dezmeticire a „intelighenţiei“ occidentale, care cocheta de multă vreme cu mitul egalitarismului sovietic. Cuvântul „gulag“ intră imediat în marile dicţionare ale limbilor occidentale, ca şi în vocabularul comun al oamenilor simpli („GULAG“ reprezintă iniţialele pentru „Glavnoie Upravlenie Laguerei“ / „Direcţia Principală a Lagărelor“).
Drept urmare, autorităţile sovietice îl expulzează, în 1974, pe scriitorul devenit persona non grata şi îi retrag cetăţenia sovietică, acuzându-l de trădare şi interzicându-i revenirea în ţară. Soljeniţân se va stabili, pe rând, în Germania, Elveţia şi Statele Unite (unde îşi achiziţionează o proprietate într-o zonă împădurită din Vermont). De aici, el îşi continuă luările de poziţie critice la adresa sistemului comunist, dar şi a celui occidental, pe care îl cunoaşte acum din proprie experienţă. Criticile sale la adresa cursului instaurat odată cu Revoluţ ia Franceză şi la adresa goanei după consum a Occidentului îi fac pe vestici să-l considere „un conservator ortodox şi slavofil, critic la adresa societăţii de consum“.
În 1994, Aleksandr Soljeniţân declară că se întoarce definitiv în Rusia natală, unde este primit într-un mod triumfal. Fostul disident îşi găseşte, însă, cu greu locul în noua realitate postcomunistă, continuând să facă declaraţii controversate, precum cele care sprijineau intervenţia armată în Cecenia.
În ultimii ani, el s-a apropiat de preşedintele Vladimir Putin, pe care l-a apreciat, chiar dacă a afirmat că liderul rus nu îi urmează întotdeauna sfaturile pe care i le dă.
Citiţi şi: TISMĂNEANU: Aleksandr Soljeniţân -Supremul martor