Mai multe telescoape au putut observa ultima strălucire a unei stele sfâșiate de o gaură neagră uriașă.
Așa cum Icar și-a pierdut aripile aventurându-se prea aproape de soare, această stea și-a pierdut materia apropiindu-se periculos de mult o gaură neagră supermasivă, unul dintre acei monștri care ocupă centrul anumitor galaxii și care pot cântări de milioane sau chiar miliarde de ori mai mult decât masele solare,.
Un eveniment foarte rar observat, pe care astrofizicienii îl numesc o perturbare sau o ruptură prin efect de maree, scrie Science et Avenir.
Steaua a fost literalmente deșirată sub efectul formidabilei gravitații a găurii negre, atracția gravitațională exercitându-se diferit de la o margine la cealaltă a astrului. Acestui fenomen spectaculos i se mai spune și „spaghetizare”.
„Ideea unei găuri negre aspirând o stea apropiată seamănă cu science-fiction. Dar exact acest lucru s-a produs cu ocazia unui eveniment de ruptură prin efect de maree”, a declarat Matt Nicholl, conferențiar șef și cercetător la Royal Astronomical Society a Universității din Birmingham, într-un comunicat al Organizației Europene pentru Cercetări Astronomice (ESO).
Acest „eveniment de ruptură”, botezat AT2019qiz, a fost observat de mai multe telescoape, printre care două ale ESO din Chile: VLT (Very Large Telescope) și NTT (New Technology Telescope).
Este cel mai apropiat cunoscut, derulându-se la „numai” 215 milioane de ani-lumină de Terra, într-o galaxie în spirală din constelația Eridan.
Și a putut fi detectat grație prezenței unui puternic „flash” luminos observat în 2019. Această izbucnire luminoasă este provocată de materia stelei care cade spre gaura neagră, dar astronomilor le este greu să o analizeze, deoarece (potrivit vechilor observații) pare mascată de o „cortină” de prafuri și resturi.
De data aceasta, însă, au fost mai norocoși, deoarece au detectat evenimentul foarte devreme și au putut obține date timpurii.
S-a dedus astfel că steaua cântărea aproximativ masa Soarelui nostru și că a fost capturată de o gaură neagră de circa un milion de ori mai mare.
Când steaua cade spre gaura neagră, o fracțiune din materia stelară este expulzată spre exterior cu viteze putând atinge 10.000 de kilometri pe secundă. Acestea sunt resturi care pot masca parțial luminozitatea fenomenului.
AT2019qiz a fost urmărit pe o perioadă de 6 luni, în timp ce strălucirea a crescut în luminozitate pentru a se estompa apoi.
Observațiile în ultraviolet, optice, raze X și radio au dezvăluit pentru prima dată o conexiune directă între materia care se scurge din stea și lumina strălucitoare emisă atunci când steaua este devorată de gaura neagră.
Această cercetare, publicată de Monthly Notices of The Royal Astronomical Society, va permite o cunoaștere mai bună în legătură cu modul în care materia se comportă în vecinătatea găurilor negre supermasive.
Potrivit autorilor, AT2019qiz ar putea servi drept „piatră de la Rosetta” pentru a interpreta viitoarele observații ale spaghetizărilor stelare.