MKULTRA și Războiul CIA asupra minții umane

Agenția Centrală de Informații (CIA) din Statele Unite ale Americii și-a câștigat in ultimii ani o reputație de temut.

Autoare și executantă a nenumărate lovituri de stat și asasinate politice, CIA este cunoscută pentru waterboarding, transfer de captivi în închisori scerete de pe alte teritorii decât SUA, schimbare de regimuri, răpiri, contrabandă cu stupefiante, finanțarea războaielor de gherilă și multe alte activități din întreaga lume, inclusiv împotriva americanilor, relatează ZeroHedge.com.

Au existat însă și eșecuri, lucru care a făcut ca unii agenți CIA să se refere ironic la organizația lor, numind-o „Clovni în acțiune”.

Noua carte a lui Stephen Kinzer, reporter american de război, dezvăluie însă, în noua sa carte „Poisoner in Chief”, cel mai nociv proiect al CIA dintre toate: MKULTRA, proiectull secret de a găsi o metodă pentru a controla mintea umană. Produs secundar al celui de-al doilea Război Mondial, a fost atât de confidențial și, probabil, compromițător, încât, în 1973, directorul CIA de la vreme a decis distrugerea tuturor documentelor legate de el.

Cartea lui Kinzer redă modul în care controlul asupra minții oamenilor a fost justificat apoi de Războiul Rece, după dispariția celui de-al Treilea Reich. Programul de control al minții al CIA, numit inițial „Operațiunea Bluebird”, a luat naștere în birourile CIA în aprilie 1953, fiind condus personal de șeful Agenției, Allen Dulles.

La început, echipa Bluebird a experimentat „hipnoza, electroșocul și lipsa senzorială, dar și medicamente precum amobarbitalul, în „închisorile secrete din Germania și Japonia”, căutând o modalitate de a extrage informații de la prizonieri. Dulles nu a fost mulțumit de rezultate și a decis să-i ofere tânărului recrut CIA Sidney Gottlieb controlul asupra echipei Bluebird, în așa numita Operațiunea Antichoke”. Iar după trei ani de „Antichoke” asupra unui prizonier politic bulgar numit Dmitri Dimitrov, Dulles „s-a convins nu numai că există tehnici de control al minții, ci că și comuniștii le-au descoperit”, scrie Kinzer.

După care Gottlieb a redescoperit LSD-ul, drogul magic care să permită CIA să controleze psihicul și, prin urmare, să-i bată pe sovietici. Și a început experiențele pe oameni în Coreea și Germania. În SUA, agentul CIA a testat efectele LSD pe consumatori de droguri, proxeneți, criminali și prostituate. Unii au murit, alții au suferit căderi nervoase.CIA a angajat chiar și un magician profesionist, John Mulholland, pentru a-i învăța pe Gottlieb și agenții săi cum să strecoare LSD în băuturile și alimentele subiecților.

Cazul cel mai șocant caz este cel al lui Frank Olson, expert civil în domeniul microbiologiei, din cadrul armatei SUA, care, în noiembrie 1953, s-a aruncat de la etajul 10 al hotelului Statler, din New York. Dacă la început gestul său a fost învăluit în mister, ulterior s-a aflat că, doar cu câteva zile înainte, luase parte la o reuniune a unor oameni de știință din cadrul armatei și din CIA. Aici, un agent CIA i-a strecurat, pe ascuns, câteva micrograme de LSD în paharul cu coniac.Apoi a urmat monitorizarea a celor care primiseră drogul. La scurt timp după ce a băut, Olson a început să prezinte simptome grave de paranoia și schizofrenie.

Multe dintre aceste experimente se regăsesc într-un document declasificat al CIA, elaborat în februarie 1956. Intitulat „BRAINWASHING from A Psychological Viewpoint”, documentul face o trecere în revistă a procedurilor folosite de CIA pentru alterarea masivă a personalității.

Așadar, scrie ZH, MKULRA a fost un proiect prin care CIA a căutat să găsească modalități de a controla mintea umană. Să poată găsi un ser al adevărului, care să îi facă pe prizonieri să spună tot ce știau, dar și un amnezic care să-i facă pe oameni să uite ce au făcut. Cel mai important, CIA a dorit să găsescă o tehnică sau un medicament care să permită Agenției să-și controleze agenții astfel încât să comită sabotaje sau asasinaate, și apoi să uite cine le-a ordonat să facă acest lucru sau chiar că au efectuat acțiunile. MKULTRA a fost cea mai importantă cercetare din istorie a tehnicilor de control al minții.