Am mai scris despre asta. Reluăm cu alte argumente, mai clare.

1. Pe cifre. Câți oameni se uită la emisiunile acestui post?

Vedem cifrele oficiale aici. Emisiunea cea mai vizionată, cea a lui Gâdea - 520 de mii de oameni. Locurile doi, trei și așa mai departe - 300 de mii. În mare parte aceiași ca la emisiunea lui Gâdea. În bună parte oameni care urăsc Antena 3 și vor să vadă ce mai zic "dușmanii". Dar să ne prefacem că nu contează asta.

În alte cuvinte, Antena 3 vorbește în fiecare seară unui număr de aproximativ 700 de mii de oameni, hai să zicem 800 de mii.

Câți votanți a avut Geoană în turul doi? 5,2 milioane. Câți votanți a avut USL la locale? 4,4 milioane. Câți votanți a avut USL la parlamentare? 4,4 milioane.

Raportul dintre publicul "Antena 3" și publicul USL e de unu-la-cinci și jumătate. Minim! Dacă nu cumva unu-la-șapte sau unu-la-opt. Adică marea, vasta, enorma majoritate a votanților USL nu se uitau și nu se uită la Antena 3.

2. Pe istorie. Avea Constantinescu presa și televiziunea publică de partea lui în 1996? Nu. Avea Traian Băsescu presa și televiziunile de partea lui în 2004? Într-o mică măsură. Avea Traian Băsescu presa și televiziunile de partea lui în 2009? Aproape deloc.

Nu există nicio asociere între "cine controlează mass media" și "cine câștigă alegerile".

3. Pe teoria comunicării. Cine vrea să se informeze despre politică nu selectează la întâmplare o sursă de informație, ci se hrănește cu surse care îi confirmă părerile. Teoria "glonțului magic", conform căreia orice mesaj influențator apare în mass media e crezut imediat și în totalitate de receptori, e atât de desuetă că a devenit desuetă teoria care a făcut-o desuetă.

În alte cuvinte, nu există milioane de români perfect neutri, fără păreri sau convingeri politice de vreun fel sau altul, care deschid la întâmplare televizorul, aud ce spune Antena 3 și cred imediat totul.

Există însă nuclee dure de votanți sau membri de partid care sunt energizați de mesajele care le confirmă că au dreptate, că ei sunt cei buni și ceilalți cei răi, etc etc etc și care selectează în mod intenționat sursele acestor mesaje. Aceste nuclee dure nu definesc rezultatul alegerilor pentru că sunt prea mici (după cum arătam la punctul 1 și punctul 2 de mai sus).

Sunt atunci inutile televiziunile de știri? Nu.

Un exemplu: mass media furnizează mesaje, analize sau informații pe care nucleele dure ale forțelor politice le pot răspândi mai departe în societate. Afli că omul X, care candidează la prezidențiale, a făcut prostia Z; tu ești din tabăra inamică lui X, vorbești cu membrii familiei tale, colegii de muncă, prietenii, etc. și rostogolești informația.

* Am luat aici un exemplu negativ, se pot da și exemple pozitive.

** Trăim în epoca Internet-ului, mulți din cei pe care încerci să-i convingi pot verifica ei înșiși ce și cum pe YouTube sau pe site-ul postului respectiv. Un lucru mai puternic decât apelul la autoritate ("eu mă pricep la politică, crede-mă pe cuvânt că Y e un om extraordinar!"). Sociologul Barbu Mateescu a publicat acest comentariu pe sociollogica.blogspot.com, textul fiind preluat si de evz.ro.