La Sohatu, judeţul Călăraşi, poţi să te trezeşti că uliţele sunt traversate uneori de băieţi pe bicicletă care strigă, mai în glumă, mai în serios: „Votaţi cu Iulian Dumitrică! Cel mai bun primar!”. Şi nu e întâmplător. Fanii actualului primar PNL-ist (candidat USL) întâmpină cu astfel de manifestări un mic alai format cu ocazia sărbătorii Sfinţilor Constantin şi Elena condus de Dumitru Grigore, pădurar şi contracandidat din partea Alianţei Popular Creştine (noile „haine” ale PDL-ului în Călăraşi, alături de UNPR şi PNŢCD).
Pe stâlpii comunei mai e o faţă care se vrea la primărie, un anume Gabriel Niculescu, asistent veterinar prin comună, aşezat, în Photoshop, la stânga lui Victor Ponta în poză. Aici, zici că USL-ul s-a rupt. PNL candidează, sub sigla USL –din raţiuni electorale, cel mai probabil – separat de PSD. E chiar mai complicat cu coloratura politică pe aici – cineva a scris pe un gard plin de afișe USL, cu un marker, ca o dezvăluire: „Portocaliilor! Lumea vă cunoaște! V-ați îmbrăcat în alb? Degeaba!”.
Până una-alta, oamenii din sat zic că nici bine n-a debutat campania la Sohatu, că deja se simte un iz de petreceri electorale, pachete sau, de ce nu, de sume modeste în schimbul unui vot. Momeli şi dintr-o tabără, şi din cealaltă.

Pe stadion, garoafe

Dinspre stadionul comunal, alaiul vine cu tricouri albe, şepcuţe şi garoafe. Garoafele sunt doar „pentru doamne”, asigură cineva, înainte de porni „procesiunea” pe Strada Principală.
Se dau doar garoafe, spre dezamăgirea unui anume Mihail Voicu, care aşa s-a mai grăbit să ajungă la stadion că e tot descheiat la cămaşă.
Acum Mihail cere ţigări. Şi e apostrofat de un anume „consilier” al candidatului APC. „Ce faci? Ne faci de râs?”, zice „consilierul” de sub ochelarii săi de soare.
Sentimentele săteanului Voicu nu par să fie rănite de remarcă. El a venit să vadă doar dacă „se dă ceva”. „Lasă să dea!”, zice şmechereşte bărbatul. „Ce să-mi facă după aia? Alţii fură miliarde. Dar ştie ei cu cine votez eu? Tot eu am ştampila!”.

Semnalele mitei

Prin sat umblă de câteva zile ideea că va fi loc de mici şi ceva bere. Să tot fie câteva zile de când s-a dat deja „o masă”, susţin sătenii. De la primar, că şi-a făcut lansarea candidaturii.
Apoi, au mai fost pachete, după Paşte. S-au împărţit, de asemenea, din nou, şi promisiuni că li se vor asfalta uliţele desfundate. Cum e cea pe care locuieşte Georgeta Ştefan, de exemplu, o femeie cam nemulţumită care acum strânge iarba cosită de prin grădină.
Din ce spune Georgeta, se poate face o adevărată raiografie a ceea ce urmează să se producă la Sohatu. „Unii a zis că cine votează cu ei le dă 50 de lei. Mi-a zis mie unul din ei, ăştia de e pus consilieri să iasă pentru Gabriel cu PSD-ul. Şi am înţeles că-ţi ia datele de pe buletin şi dacă votezi cu ei îţi dă 50 de lei. Iar după Paşti pe uliţa asta şi ailaltă a dat câte un pui. Da nu ştiu din ce partid au fost!”, expune Georgeta câteva din primele semne ale şpăgii electorale.
Apoi, femeia a mai auzit că au luat deja unii dintre candidaţi butoaie de bere, mici, „să facă duminică” petrecere mare. De data asta, pentru PDL. Şi celor care se duc să facă propagandă, „să zbiere pe drum”, le-ar da benzină. „Şi ceilalţi, de la PSD, am înţeles tot aşa, că dă băutură, una-alta”, trece încă un partid pe catastif Georgeta. Dar „ăia e cu ţigănimea”. „I-a dus pe ţigani la Budeşti să le facă buletine, că unii n-au”, susţine săteanca.

„Aicea e lumea bătrână, bre”

Mita electorală nu e ceva nou aici. Lumea pare obişnuită cu toate astea. Acum patru ani, de „tura ailaltă”, Georgetei i s-au pus, firesc, sub nas 40 de lei pentru vot, de exemplu. „A preluat datele de pe buletin şi seara, după vot, a venit şi ne-a adus bani”, zice femeia.
Dar lumea nu pare să se prea implice. Ceva mai încolo de casa Georgetei, Ion Pană şi Ion Ierusalim se dau de-a dreptul pierduţi în tot circul electoral ce stă se producă. Cel puţin asta e concluzia dacă e să te iei după cât se mai miră Pană.
„Candidează vreo cinci-şase acuma. Dar care-o fi?”, întreabă Pană. „Ăsta de-i pe afiş acolo cine-i, bre? Filip ăsta, bărbosul – Răducu Filipescu, candidat USL la consiliul general Călăraşi? E cu UDL-ul ăla, USL-ul, sau cum îi zice?”, se distrează Pană.
Trecând la un ton mai serios, pentru el, unul, alegerile-s degeaba. Lasă să se înţeleagă că treaba e mai gravă de-atât. „Aicea e lumea bătrână, bre!”, zice. „Uite, case părăsite. E casele goale!”.
S-ar cam pierde electoratul pe cale naturală, cu sau fără mici şi bere. Cică „nu e zi în care să nu moară om” zice Pană. „Nu, bre?”, îl implică şi pe Ierusalim în dezbatere. Colegul dă semne că totuşi n-ar vrea să se implice. Deşi, e drept, parcă mai ieri „a fost iar mort” prin comună.

DEZBATERE
La coadă la pensie

Pe „la blocuri” – imobile de patru etaje de la intrarea în localitate – poştaşul împarte pensia. Şi se naşte o adevărată polemică în jurul mizei electorale. La coada modestă stă , de exemplu, Niculae Ciuvei. Care mai degrabă are o durere, pe lângă campania electorală. Aici, la Sohatu, ar fi fost în opinia sa, „cea mai frumoasă comună”, faţă de Vasilaţi, satul vecin. „Dar dacă mergeţi acuma la ei, vedeţi că ne-a luat-o mult înainte…”, se întristează bărbatul.
De alături, un anume „nea Traian” are o opinie: „Fiecare votează cu cine crede. Că mă uit eu la tine pe afiş, da eu când mă duc în cabină, ştiu cu cine votez.  Că a venit cu pachete, cu pui, cu peşte. Dar nu contează…”, zice moşul. Cu asta, Niculae Ciuvei nu e deloc de acord. „Nu trebuia să deie, trebuia să lase omul să voteze…”, ar fi ideea lui. „Că te influenţează. Că dacă-ţi aduce un pui la poartă şi o sticlă de ulei, te gândeşti că ţi-e ruşine să nu votezi cu ăla!”.
Elena Stoica e brusc interesată şi se avântă într-o descriere: „Acum câteva zile a murit un băiat aicea. Şi-a făcut ăsta, primarul, masa aia aicea, hram. Şi le-a dat să mănânce acolo la ţigani. Şi ţiganii zice: „Lasă,  că mâncam, dar ştim noi cum să votăm””, spune, ca o morală.
Nicule Ciuvei crede că asta se întâmplă pentru că „ţiganii e mai deştepţi, bă, decât voi”, iar nea Traian crede că vine din faptul că „suntem democraţie acuma”. „Dar ce crezi? Că mai contează că dă ceva ca să votăm?”, adugă moşul.
„Pentru mine la 80 de ani… ce să mai conteze?”, dă să pună punct. „Nu contează, nea Traiane?!”, intervine deodată şi poştaşul. „Dar ai mai suge la ţâţă acuma, nu?”, vine şi gluma. Se râde mult la pensii la Sohatu.