În perioada feudalismului românesc, romii au fost pentru o lungă perioadă robi în Țările Române. Aceste secole sunt, într-adevăr, pline de evenimente deplorabile, dar și de propagandă, care nu ne lasă să înțelegem exact lecțiile care ar trebui trase din această epocă.
Aceasta este premiza de la care pleacă un articol scris pe blogul de profil Historice.ro. Cele trei mari mituri ale din „propaganda aboliționistă” sunt vina românilor pentru robia romă, arbitrarul absolut al acestei practici, care permitea fapte inumane, cum ar fi violarea roabelor, și despărțirea familiilor, într-un mod similar cu practicile care se foloseau pentru animale.
În primul rând, autorul amintește că robii au venit de la sud de Dunăre, prin vânzarea acestora către mănăstiri din Țările Române. Romii aveau deja acest statut în Imperiul Bizantin, acesta fiind pur și simplu asemuit în spațiul românesc, din cauza similarității juridice care existau la acea vreme. Robia vine în secolul al XIV-lea, dar imaginea negativă provine din secolul anterior, când romii erau denumiți „athinganous” de greci, însemnând de neatins. De la acest cuvânt provine și denumirea de „țigan”. În alte limbi, formarea vine pe o altă filieră, de la cuvinte asemănătoare denumirii de „egiptean”, deoarece așa se prezentaseră romii când ajunseseră, spre exemplu, în Peninsula Iberică sau în arhipelagul britanic.
În al doilea rând, articolul amintește că legea feudală, dar și schimbările din timpul regimului fanariot, prevăd pedepse substanțiale pentru omorârea sau violența (excesivă) împotriva romilor. Stăpânul care își omora robul putea să plătească o despăgubire către familie și voievod, dar doar dacă suveranul era de acord cu acest lucru. În caz contrar, criminalii erau spânzurați. pedepsele erau la fel de mari pentru viol, unde nu se făcea diferență în funcție de statutul femeii.
În al treilea rând, autorul ține să menționeze că, deși era o perioadă când idealurile iluministe nu ajunseseră în Țările Române (pentru că atunci când apar se interzice și practica robiei), familiile nu puteau fi despărțite. Acest lucru se întâmpla deja în 1766, când, în documentele oficiale, se menționa că romii sunt ființe ale lui Dumnezeu și nu pot fi despărțite ca niște „vite”.
Prin citarea documentelor istorice, George Damian pune în perspectivă una dintre părțile mai puțin cunoscute ale istoriei noastre, sub titlul „Țiganii au avut noroc că au fost robi în Țările Române”.