Henri Troyat, unul dintre cei mai importanți biografi ai săi, a scris splendid: «S-a spus că Alexandru I, „Sfinxul din Nord”, nu avea cum să dispară fără să lase după el o urmă de mister».
Pe 1 decembrie (19 noiembrie pe stil vechi) 1825, la Tangarog, la malul Mării Azov, după ce tocmai se întorsese dintr-o inspecție în Crimeea, moare Alexandru I, țarul care îl învinsese pe Napoleon. Nu împlinise încă 48 de ani.
Abia încheiate ceremoniile funerare, a început să se răspândească cu iuțeleala fulgerului zvonul că nu Alexandru era cel îngropat în catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg, ci un simplu soldat. Se zicea că țarul și-a înscenat moartea pentru „a se retrage din lume”. După o vreme, zvonul a dispărut. Au trecut zece ani.
În toamna lui 1836, un vagabond de vreo șaizeci de ani este arestat în Krasnufimsk, în Urali. Nu are nici o hârtie de identitate, spune că-l cheamă Fiodor Kuzmici, și că nu mai știe nimic despre cine este și de unde se trage.
Vagabondul este deportat la Tomsk, în Siberia Occidentală, unde duce un trai mai mult decât modest, găsind adăpost din mila țăranilor. Îi învață pe copii Scriptura, scrisul, cititul, socotitul, istoria și geografia.
I se spune „Starețul”, care în rusește înseamnă călugăr bătrân. Ocupându-și cea mai mare a timpului cu rugăciunea, el îi uimește pe toți cu limbile străine pe care le știe și cu cunoștințele despre Curtea Regală de la Sankt Petersburg. În așa măsură, încât zvonul de acum zece ani se reaprinde: nu cumva Viodor Kuzmici este țarul Alexandru I?
Om profund credincios și mistic, Alexandru își declarase în repetate rânduri dorința de a abdica și de a-și dedica viața rugăciunii. Kuzmici, însă, va nega din răsputeri, până la moartea sa din 1864, că el ar fi răposatul țar.
Mormântul vagabondului, de la Mănăstirea Sfântul Alexie din Tomsk va deveni loc de pelerinaj, unind în aceeași venerație Starețul și Țarul „blagoslovit de Dumnezeu”. Inclusiv viitorul țar Nicolae al II-lea s-a închinat aici în 1891. Cât despre mormântul lui Alexandru I, acesta va fi găsit gol, când a fost deschis în 1881 și 1921. Fiodor Kuzmici a fost declarat Sfântul Siberiei în 1984. Iar misterul său nu a fost dezlegat nici până azi.
Recomandările noastre
