Directorul CIA, William Burns, s-a adresat angajaților agenției în urma evaluării actualizate a Comunității de informații privind Incidentele de Sănătate Anormale (AHI). Constatările concluzionează că este „foarte puțin probabil” ca un adversar străin să fi fost responsabil pentru AHI-uri, cunoscute și sub numele de „sindromul Havana”.

Ancheta a verificat prejudecățile personale, dar, fără îndoială, a operat cu simpatie pentru colegii din agenție și cu suspiciune față de suspecții obișnuiți care s-ar fi putut afla în spatele unor astfel de atacuri, scrie  thehill.com.

Adversarii SUA, cum ar fi Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, aplică în mod regulat tactici letale în umbră.

Realitatea este că descoperirile vor restrânge în mare parte resursele pentru investigații suplimentare ale Comunității de informații americane. În ciuda sincerității lui Burns, epitaful va fi pătat de respingerea inițială a problemei de către agenție și de insensibilitatea fostului director al CIA, Gina Haspel.

Oamenii comunică, au vieți personale, călătoresc, sunt plătiți și cheltuiesc resurse, toate acestea oferind trasee. Serviciile de spionaj de stat și grupurile teroriste și criminale transnaționale nu sunt imune la realitățile birocratice fundamentale. Totuși, concluziile Comunității de informații sugerează că toate aceste căi au fost explorate, iar ofițerul superior care a condus inițiativa este cunoscut pentru faptul că opera în mod minuțios.

Sindromul Havana

Oficialii americani din Rusia și Cuba au operat mult timp sub amenințarea fizică a gazdelor lor. Rușii au folosit o substanță presupus cancerigenă, numită „praf de spionaj”, pentru a urmări suspecții, disidenții și interlocutorii lor diplomatici. Nu este neobișnuit ca oficialii americani din aceste țări să fie supuși hărțuirii, atacurilor fizice, vandalismului, otrăvirii și întâlnirilor violente.

Crearea de către CIA a noului Centru pentru Servicii de Sănătate Globală (CGHS), numirea primului său director pentru bunăstare și o mai mare sensibilitate față de provocările legate de sănătatea fizică și mentală cu care se confruntă forța sa de muncă și familiile acestora reprezintă un bun început. Astfel de progrese recunosc pericolele înnăscute ale vocației și, în mod ideal, vor evolua în bine.

În cele din urmă, furnizarea de știri pe care oamenii nu doresc să le audă este o realitate cu care se confruntă în mod regulat ofițerii de informații. Dacă mai există și alte secrete care trebuie descoperite cu privire la această problemă, experiența Comunității de informații ar trebui să ducă la o deschidere și o vigilență continuă. Să sperăm că serviciul, sacrificiul și riscurile îndurate de colegii noștri nu trec neobservate.