Rechizitoriul proaspăt trims la instanţă despre grozăviile pe care Gheorghe Dincă le-ar fi comis pare mai degrabă un roman poliţist în care autorul, în cazul nostru DIICOT, lasă cititorului bucuria de a descoperi misterul, după cum l-o duce capul. Pentru că în loc să facă lumină deplină, să aducă dovezi certe în sprijinul acuzaţiilor care se i aduc lui Dincă, rechizitotiul mai degrabă ne bagă şi mai tare în ceaţă. Procurorii au uitat să explice cum se dădea jos Dincă din ”mașina capcană”.
Rechizitoriu de peste 400 de pagini. O poveste presărată cu scene de multe ori groaznice, dar şi cu descrieri care nu au nici un fel de logică, contrazic realitatea şi bunul simţ. Ne vom opri acum doar la un singur aspect care, după părerea noastră, nu se potriveşte deloc.
Răpirea Luizei Melencu
Încă din vara anului trecut, când s-a făcut reconstituirea, am avut o îndoială că lucrurile s-ar fi petrecut aşa cum le-a descris Dincă. Povestea era aşa.
Dincă o vede pe fată la intersecţia numită „Văduva”, unde se făcea autostopul spre Craiova. O ia la ocazie. Pe scaunul din faţă are puse câteva obiecte, pentru ca viitoarea victimă să se urce pe bancheta din spate. De ce? Pentru că maşina era capcanată. Cităm din rechizitoriu:
„Inculpatul DINCĂ GHEORGHE și-a transformat și autoturismul într-o veritabilă “capcană” din care, odată urcată pe bancheta din spate, victima nu mai avea vreo posibilitate să scape ori să ceară ajutor: blocarea portierelor era la dispoziția exclusivă a șoferului prin acționarea unui buton aflat în partea din față a autovehiculului, iar sistemul de deschidere a geamurilor acestora fusese anihilat în mod deliberat de către inculpat”.
Deci, Luiza urcă în capcana pregătită de Dincă, fără putinţa de a mai scăpa. Dincă porneşte în direcţia Dioşti, care este pe drumul spre Craiova, aşa că fata nu bănuieşte deocamdată nimic. După nici zece minute de rulare, Dincă trece prin faţa porţii locuinţei sale, aflată pe strada Craiovei, una dintre ultimele case înainte de ieşirea din Caracal către Craiova, deci, din nou, fata nu bănuieşte nimic. Dincă nici măcar nu încetineşte în dreptul locuinţei, ci continuă drumul spre Dioşti. Cu aproximativ doi kilometri înainte de a ajunge la destinaţie, trage pe dreapta într-o mini parcare improvizată, deşi la mai puţin de opt sute de metri era o parcare amenajată. Acolo zăboveşte mai bine de o jumătate de oră, vorbeşte la telefon (este localizat pe celulele din zonă), după care, inexplicabil, întoarce maşina cu Luiza în ea, porneşte înapoi spre Caracal şi opreşte la el acasă.
La vremea aceea, a reconstituirii, ne exprimam nedumerirea: de ce Dincă, lupul singuratic şi asasinul în serie, dacă tot o răpise pe Luiza ca să o violeze şi s-o omoare, trecuse prin faţa Casei Groazei, merge mai departe pentru ca mai apoi să întoarcă. Rechizitoriul nu face decât să întărească această îndoială:
„(...) iar propria locuință într-o adevărată închisoare asupra căreia deținea controlul absolut și din care nimeni nu ar fi putut scăpa fără voia sa. (…) toate geamurile locuinței au fost astupate cu cărămizi tip BCA şi bucăţi de OSB și Polistiren expandat, iar spațiile rămase au fost astupate cu spumă poliuretanică. În camera amenajată ca și dormitor, aflată la parterul imobilului, inculpatul DINCĂ GHEORGHE și-a confecționat, la o înălțime adecvată, un pat cu un cadru din fier beton, pe care apoi l-a sudat în perete, astfel încât să nu poată fi mișcat/dislocat și care să îi permită întreținerea raportului sexual cu victima (…) La jumătatea acestui pat, pe sub cadrul metalic, a montat o bucată de fier beton (Φ8) și a executat la capetele acestei bucăți două bucle, concepute pentru a servi drept suport de prindere a unui lanț metalic de circa 130 cm lungime, folosit la imobilizarea victimei”.
Pare castelul lui Dracula. Un loc amenajat cu minuţiozitate pentru siluirea victimelor. Atunci, de ce să fi trecut Dincă pe lângă acest loc de groază şi să meargă mai departe către casa victimei, pe care oricum avea de gând s-o violeze? În timpul reconstituirii, nimeni nu i-a pus lui Dincă o astfel de întrebare. De ce a mers până lângă Dioşti, apoi a întors şi, mai ales, de ce a zăbovit în parcarea improvizată mai bine de o jumătate de oră?
Dincă a vrut să o violeze pe Luiza în maşină, nu în casă
Să lucrăm în continuare tot cu materialul clientului. Răspunsul la întrebarea: De ce a întârziat Dincă în parcarea improvizată din apropierea comunei fetei mai bine de jumătate de oră? pare să îl găsim tot în rechizitoriu:
„ (…) inculpatul DINCĂ GHEORGHE a oprit pe partea dreaptă a drumului european E70, în afara părții carosabile, a procedat la blocarea portierelor din spate ale autoturismului, a coborât de la volan și a urcat lângă victimă pe locul din stânga spate.”
Bun, deci Dincă blochează uşile de la butonul pe care îl avea montat lângă volan şi trece de pe locul şoferului, pe bancheta din spate, lângă Luiza. Să presupunem că portiera se putea deschide dinafară. Ştim cu toţii că autovehiculele fie ele noi sau vechi, sunt prevăzute la uşile din spate cu un dispozitiv, pentru protecţia copiilor, care blochează uşile să nu se deschidă din interior. Dacă maşina lui Dincă avea un astfel de dispozitiv, de ce a mai trebuit să monteze butonul special? Să zicem că uşile blocate se puteau deschide din exterior. Am rămas la momentul când Dincă urcă pe bancheta din spate alături de Luiza. Revenim la ce spun procurorii:
„Inculpatul DINCĂ GHEORGHE și-a urmat planul de răpire a tinerei, astfel încât a folosit violența fizică și verbală, lovind-o peste față cu palma și trăgând-o de păr, pentru a o forța să se poziționeze cu spatele la el și cu fața în jos pe banchetă. Inculpatul și-a scos apoi cureaua de la pantaloni și i-a legat victimei ambele mâini la spate, imobilizând-o.” Deci, victima nu mai are nicio şansă să scape. Aşa s-ar putea explica de ce a stat Dincă o jumătate de oră în parcarea improvizată. Tentativa de viol asupra Luizei a fost însă respinsă, aşa cum spune rechizitotiul, descriind nişte scene groaznice, pe care preferăm să nu le redăm. Poate şi pentru că Dincă, din când în când, mai uita de viol şi mai vorbea la telefon. Conform rezultatelor date de celulele de telefonie mobilă din zonă. Acum este însă foarte interesant. Văzând că nu are succes cu violul pe bancheta din spate: „În continuare, inculpatul DINCĂ GHEORGHE a coborât din mașină și a urcat la volanul autovehiculului, cu intenția de a duce fata în locuința sa, unde își pregătise toate condițiile pentru a putea să o țină captivă și să o exploateze sexual în interesul său propriu”.
Lăsăm de-o parte prima întrebare - De ce nu a oprit Dincă din prima la locuinţa sa, dacă tot o pregătisde pentru viol. Dar mai este o întrebare firească. Dacă portierele din spate erau blocate şi nu se puteau deschide din interior, cum a coborât Dincă de pe bancheta din spate, cu uşile blocate? Agresiunea asupra fetei nu s-a putut desfăşura cu portiera stânga spate deschisă sau măcar între-deschisă, pentru că, aşa cum spune acelaşi rechizitoriu: „În tot acest timp, pe șosea au trecut autoturisme, dar având în vedere geamurile negre și parasolarele montate, tot ceea ce se petrecea în interior nu se putea observa sau auzi.” Portiera deschisă ar fi însemnat ca vreo persoană din maşinile care treceau să observe ce se petrecea înăuntru.
Deci, portiera a fost închisă complet. Cum a deschis Dincă uşa, din interior, dacă aceasta era blocată? Ar mai fi o posibilitate. Cu Luiza imobilizată, acesta să se fi întis printre scaune până la volan, la butonul de deblocare,”capcana” de care vorbesc procurorii. Numai că nimeni nu şi-a pus această întrebare şi nimeni nu a încercat să facă, atunci, la reconstituire, un experiment judiciar pe această temă.
Să ţinem seama şi de faptul că Dincă este o huidumă de peste 130 de kilograme şi aproape 1,80 metri înălţime, aşa că noi considerăm că este imposibil ca dihania să fie atât de mlădioasă, ca un şarpe, încât să ajungă la butonul izbăvitor montat lângă volan.
Aşadar, cum a ieşit Dincă, de pe bancheta din spate când portiera era blocată? Avea iarba fiarelor în degete?