Am văzut cu stupoare cum o gamă întreagă de ziariști și analiști au ajuns să pună la îndoială apartenența la serviciile de informații sovietice a unui număr însemnat de generali implicați în evenimentele din decembrie 1989. Cazul Nicolae Militaru mi se pare cel mai important.
Absolvent al Academiei Militare „Frunze” de la Moscova, generalul Nicolae Militaru devine comandant de armată. Era în atenția Contrainformațiilor militare fiind suspectat că în timpul studiilor la Moscova a fost recrutat de sovietici. Inițial aceste studii i-au asigurat astfel o rapidă ascensiune în Armata Română și în Partidul Comunist în prima jumătate a regimului comunist din România.
Prea pro-sovietic chiar și pentru acele vremuri
În 1965 a fost numit comandantul Armatei a III-a, cantonată la Cluj. Între 1968 şi 1974 a fost comandantul Armatei a II-a, la Bucureşti, iar în 1969 a fost ales membru supleant al CC al PCR.
În 1978 a fost trecut în rezervă și transferat pe un post civil, după ce a fost deconspirată o legătură clandestină a sa cu sovieticii. Mai precis, în august 1978, generalul Nicolae Militaru a participat la o aplicaţie, la Mangalia, a Forţelor Tratatului de la Varşovia. Aici s-a întâlnit în condiţii de maximă conspirativitate cu ataşatul militar sovietic, generalul Borisov, căruia i-a promis că îl va înlătura pe Nicolae Ceauşescu de la putere. Întâlnirea a fost monitorizată şi de către Securitate, ca atare generalul Nicolae Militaru a fost scos din rândul cadrelor militare active.
Securitatea a documentat mai multe vizite pe care Nicolae Militaru și soția sa le-au făcut în anul 1988 la Ambasada URSS. Sovieticii erau iritați de insistența lui, cu atât mai mult cu cât Securitatea nu făcea nici un secret din faptul că-l monitoriza. Apoi în luna iulie 1988, Nicolae Militaru a avut la Constanţa o întâlnire nocturnă, mijlocită de generalul Vasile Ionel, cu consulul sovietic. Securitatea a monitorizat întreaga întâlnire care a durat 2-3 ore și s-a desfășurat pe digul din port pentru a evita interceptarea ei.
Aceste lucruri le-am tot spus de-a lungul anilor, iar ultimul articol, din 2018, îl puteți citi aici.
Declarațiile care dezvăluie legăturile lui Nicolae Militaru cu GRU
În Rechizitoriul Parchetului Militar, se regăsesc mai multe declarații care spun explicit că Nicolae Militaru a fost recrutat de serviciile de informații sovietice.
Olteanu Constantin, fost ministru al apărării:
,,Am fost atenţionat de generalul de securitate Nicolae Pleşiţă cu privire la faptul că exista bănuiala asupra generalului Militaru privind colaborarea lui cu GRU ( ... ) Urmare unor verificări, generalul Militaru s-a autodenunţat şi a relatat, în scris, legătura lui reală cu GRU. Această declarație s-a aflat asupra generalului Ion Coman, ministru al apărării la acea dată, iar în 1980 mi-a predat-o, odată cu preluarea de către mine a funcţiei”
Chelaru Mircea - UM O 1315 Bucureşti, şef al Compartimentului cercetare din Divizia nr. 57 Tancuri Bucureşti, după revoluţie a îndeplinit funcţia de şef al MStM al Armatei Române (general de corp de armată):
,,Pentru exercitarea diversiunii au conlucrat două categorii. O primă categorie a fost reprezentată de o reţea a generalilor din armată, orientaţi cu toţii spre Moscova, în sensul că cel puţin aveau studiile militare făcute în URSS. Aceşti generali erau în legătură cu două structuri din fost a URSS. Este vorba de GRU (Serviciul de informaţii al armatei sovietice) şi KGB.
O a doua categorie a fost formată din civili controlaţi la rândul lor de serviciile sovietice. Mă refer la persoane precum Teodor Brateş, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu şi alţii ( ... )
Reţeaua generalilor despre care vorbeam mai sus era formată în ordinea importanţei de către gl. Militaru, gl. Kostyal Ştefan, gl. Pletos, gl. Ciubăncan, gl. Pancea, gl. Vasile Ionel, gl. Stănculescu.
Raţiu Gheorghe - şef al Direcţiei I din cadrul DSS:
“Cunoşteam că Ion Iliescu se afla în atenţia Serviciului de contraspionaj sovietic (UM O 11 O) făcând obiectul unui dosar de urmărire informativă ca urmare a unor legături cu generalul Militaru, profesorul Măgureanu şi alţii ( ... ) Consider că a fost o mişcare revoluţionară evidentă, căreia i s-a suprapus puciul militar, lovitura de stat militară coordonată de agenţii KGB, pe baza indicațiilor date de la Moscova ( ... ) Când mă refer la puciul militar, numesc aici pe ofiţerii de rang superior şi anume Stănculescu, Logofătu, Efţimescu, Militaru, ca fiind cunoscuţi în sluiba serviciilor de informaţii sovietice".
Concluzia Parchetului Militar
“Situaţia prezentată impune concluzia conform căreia, în realitate, de la vârful de comandă al MApN, cu intenţie, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, s-a declanşat o amplă operaţiune militară de inducere în eroare, unică în istoria naţională prin complexitate, soldată cu consecinţe tragice pentru populaţia României”.
O concluzie care nu pare să fie pe placul unei grupări care urmărește rescrierea istoriei acelor vremuri.