Ei bine, verdictul este dat. Până la urmă, Luna nu este făcută din brânză. O investigație amănunțită publicată în mai 2023 a descoperit că miezul interior al Lunii este, de fapt, o bilă solidă cu o densitate similară cu cea a fierului. Cercetătorii speră că acest lucru va ajuta la soluționarea unei lungi dezbateri cu privire la faptul dacă inima interioară a Lunii este solidă sau topită. Și va duce la o înțelegere mai exactă a istoriei Lunii. Și, prin extensie, a sistemului solar.

„Rezultatele noastre”, a scris o echipă condusă de astronomul Arthur Briaud de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică din Franța, «pun sub semnul întrebării evoluția câmpului magnetic al Lunii datorită demonstrării existenței nucleului interior. Și susțin un scenariu global de răsturnare a mantalei care aduce informații substanțiale cu privire la cronologia bombardamentului lunar în primul miliard de ani ai Sistemului Solar».

Ce se află în interiorul Lunii

Sondarea compoziției interioare a obiectelor din Sistemul Solar se realizează cel mai eficient prin intermediul datelor seismice. Modul în care undele acustice generate de cutremure se deplasează și se reflectă în materialul din interiorul unei planete sau al unei luni poate ajuta oamenii de știință să creeze o hartă detaliată a interiorului obiectului.

Se întâmplă să avem date seismice lunare colectate de misiunea Apollo. Însă rezoluția lor este prea mică pentru a determina cu precizie starea nucleului interior. Știm că există un miez exterior fluid. Dar ceea ce cuprinde acesta rămâne în dezbatere. Modelele unui miez interior solid și ale unui miez complet fluid funcționează la fel de bine cu datele Apollo.

Pentru a-și da seama odată pentru totdeauna, Briaud și colegii săi au colectat date din misiunile spațiale și din experimentele lunare cu laser. Pentru a compila un profil al diferitelor caracteristici lunare. Printre acestea se numără gradul de deformare în urma interacțiunii gravitaționale cu Pământul, variația distanței sale față de Pământ și densitatea sa.

Ce au descoperit cercetătorii

Apoi, au efectuat modelări cu diferite tipuri de miezuri pentru a afla care se potrivește cel mai bine cu datele observaționale. Ei au făcut mai multe descoperiri interesante. În primul rând, modelele care seamănă cel mai mult cu ceea ce știm despre Lună descriu o răsturnare activă în adâncul mantalei lunare. Aceasta înseamnă că materialul mai dens din interiorul Lunii cade spre centru. Iar materialul mai puțin dens se ridică în sus.

Această activitate a fost propusă de mult timp ca o modalitate de a explica prezența anumitor elemente în regiunile vulcanice ale Lunii. Cercetările echipei adaugă încă un punct în socoteala „pentru” a dovezilor. Ei au descoperit că nucleul lunar este foarte asemănător cu cel al Pământului. Cu un strat exterior fluid și un nucleu interior solid. Conform modelării lor, miezul exterior are o rază de aproximativ 362 de kilometri. Iar miezul interior are o rază de aproximativ 258 de kilometri. Aceasta reprezintă aproximativ 15% din întreaga rază a Lunii.

Echipa a descoperit că miezul interior are, de asemenea, o densitate de aproximativ 7.822 kilograme pe metru cub. Aceasta este foarte aproape de densitatea fierului. În mod curios, în 2011, o echipă condusă de Renee Weber, cercetător planetar la NASA Marshall, a ajuns la un rezultat similar. A folosit atunci tehnici seismologice de ultimă oră pe baza datelor Apollo pentru a studia nucleul lunar.

Noile dovezi

Ei au găsit dovezi ale unui nucleu interior solid cu o rază de aproximativ 240 de kilometri și o densitate de aproximativ 8 000 de kilograme pe metru cub. Rezultatele lor, spun Briaud și echipa sa, sunt o confirmare a acestor descoperiri anterioare. Și constituie un argument destul de puternic pentru un nucleu lunar asemănător Pământului.

Iar acest lucru are unele implicații interesante pentru evoluția Lunii. Știm că, la scurt timp după formarea sa, Luna avea un câmp magnetic puternic. Care a început să scadă în urmă cu aproximativ 3,2 miliarde de ani. Un astfel de câmp magnetic este generat de mișcarea și convecția din nucleu. Astfel încât din ce este alcătuit nucleul lunar este extrem de relevant pentru modul și motivul dispariției câmpului magnetic.

Având în vedere speranța omenirii de a reveni pe Lună într-un timp relativ scurt, poate că nu va trebui să așteptăm mult pentru verificarea seismică a acestor descoperiri, notează Yahoo News.