Mircea Diaconu a povestit în emisiunea „Dosare de presă”, la Evz TV amănunte neștiute de publicul larg despre câteva dintre rolurile sale cele mai importante.
„Criticii sunt, de fapt, niște spectatori de profesie, cu maniere și ei, că dacă ești de profesie, te manierizezi”, este de părere Mircea Diaconu.
Celebrul actor a povestit, de pildă, că rolul consilierului de prim-ministru din filmul Ticăloșii a fost inspirat de un politician al vremii, cu care, peste câțiva ani, a devenit coleg.
„Să știți că Șerban Marinescu lucrează la seria a doua de Ticăloși, Pentru că nu s-a sfârșit! Adică, avem nevoie, vin tare din urmă. Am avut modele atunci, fiecare dintre noi.
Și eu îl știam pe modelul meu. Modelul meu, și tunsoarea mi-am făcut-o ca el. Și n-a trecut mult, un an, doi ani, cred, și am devenit senator. Și „modelul meu” era senator cu mine. Era la PSD. Și când îl vedeam pe acolo, eu pufneam într-un fel de râs. Și el credea că e o amabilitate a mea, neapărat. Venea către mine, „Domnule Diaconu...”, dădea mâna. Și numai eu știam de ce râd, pentru că era modelul meu”, a dezvăluit Mircea Diaconu în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro.
„Eu jucam slugi, de regulă, și ordonanțe, nu comisari”
Un alt rol în care a strălucit a fost cel al comisarului din „Actorul și sălbaticii”. „Dacă acel film ar fi fost să intre la Gala Premiilor Oscar, nu cred că ar fi luat premiul Oscar pentru premiul principal. Ar fi luat premiul Oscar pentru rol secundar”, i-a mărturisit Mirel Curea invitatului său.
Mircea Diaconu a povestit cum a ajuns să joace în „Actorul și sălbaticii”.
„Făcusem deja niște filme, dar nu multe și eram destul de la început. Dar, într-unul dintre scenarii fusese scenarist Titus Popovici. Un scriitor uriaș, foarte deștept,... o minune de om. Care, din păcate, eu sunt foarte convins că a fost ucis. Deci, a fost asasinat, în mod sigur. Moartea lui, ca și a altora, a fost o moarte odioasă. Un fel de semi-accident de mașină, care n-avea niciun motiv să existe, de niciun fel.
Și mă plăcea foarte mult. Și când a scris scenariul ăsta, absolut senzațional, el m-a vrut. Că tipologia, personajul perfect al comisarului, era Sergiu Nicolaescu. Pălărie, costum, mâinile curate și toate alea. Și ăsta era modelul, să zic așa. Ori eu nu aveam nicio legătură cu asta, vă dați seama. Eu jucam slugi, de regulă, și ordonanțe. Nu eram pe nivelul ăsta.
Și m-a vrut el. M-a vrut, m-am dus și m-au îmbrăcat, la Teatrul Evreiesc era baza noastră și costumele și tot, acolo am filmat toate scenele de spectacol. Și Teatrul Evreiesc are câteva trepte, de coborâre în stradă. Și m-au îmbrăcat, cu pălărie și îmi puseseră și niște pantofi cu niște talonete, vorba aia, ca să mai tragă de mine în sus, că n-am decât 1, 70 m.
Și cobor și erau acolo, afară, care mai de care, regizorul, scenaristul, mai multă lume, în fine. Și m-așteptau. Și când cobor pe treptele alea, bineînțeles că pantoful mi-alunecă și sunt gata să cad. Pălăria... Vai, dar aproape mi-a venit să plâng. „Domnule, lăsați-mă, domnule, cum sunt. Lăsați-mă în pace cu tâmpeniile astea, nu știu ce”. Și pantofii m-au enervat.
Titus Popovici a râs de s-a prăpădit. Și regizorul Manole Marcus, care era o minune de om și calm, a zis „Lăsați băiatul în pace”. Adică, du-te măi și scoate porcăriile astea din picioare. Și m-au lăsat și pe mine în felul meu, cumva. Sau, la nivelul meu, cumva. Și a funcționat, domnule”, a dezvăluit cunoscutul actor.