Sfântul Dimitrie este unul dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății. Alături de el stă și Sfântul Dimitrie Bsarabov (cel Nou) supranumit și ocrotitirul Bucureștiului ale cărui moaște se află în București.
Sfântul Dimitrie stă alături de Sfântul Gheorghe în mai taote icoanele și este unul dintre protectorii ”rmatei. El a început să facă minuni imediat după moartea sa comandată de împăratul Maximian. La acel moment în anul 306 cineva i-a atins hainele stropite de sânge și s-a vindecat de boala pe care o avea.
Despre trupul său care se află la Salonic se spune că este izvorâtor de mir și că vindecă bolile considerate incurabile. De aceea moaștele sale au fost împărțite în mai multe orașe din Europa pentru a aduce vindecare celor în nevoie. Despre Sfântul Dimitrie Basarabov, cel ale cărui moaște se află în România, se spune că a fost adus aici la cererea unui credindicios român numit Hagi Dimitroe.
Războiul dintre ruși și turci din 1768-1774 este momentul în care s-ar fi întamplat acest lucru. Atunci un general rus, Ivan Saltilcov ar fi cerut special ca aceste moaște să fie duse în Rusia. A intervenit însă Hagi Dimitrie și l-a convins să îl lase pe Sfânt în România.
Sfântul Dimitrie, cel care a scăpat Capitala de ciumă
Totuși mâna Sfântului a fost dusă la Kiev unde se află și acum. Certe este că în 1918 soldații bulgari au încercat să fure aceste moaște, doar că, în mod miraculos clopotele au început să sune. Așa au fost alertați cei de la Mitropolie și au reușit să oprească furtul.
A rămas consemnat că în timpul epidemiei de ciumă între 1813-1814, după ce au murit foarte mulți bucureșteni, și 70.000 de oameni la nivelul întregii țări, Sfântul a făcut o minune. A fost scos în procesiune și după ce rugaciunile s-au încheiat boala ciumei r fi încetat. Există și o mărturie în acest sens a colonelulului Dimitrie Papazoglu.
”La 1815, fiind foarte întinsă această teribilă epidemie în Capitală, au scos pe Sfântul și, după ce au ocolit cu el Capitala, l-au poprit în mijlocul târgului, unde s-au citit rugăciuni către Sfânt. Din acea zi, epidemia a început a scădea treptat și Capitala a scăpat de acel flagel”. A consemnat acesta. De fiecară data când a fost secetă și moaștele au fost scoase, a ploaut pentru ca oamenii să aibă ce mânca, mai spun istoricii.