Cei care cunosc munţii Retezat spun că e cel mai frumos loc pe care îl ştiu şi sunt gata să o demonstreze. EVZ vă prezintă cel puţin şapte argumente care arată că aşa este.
Parcul Naţional Retezat a intrat în cursa demarată de Fundaţia New 7 Wonders pentru a fi alese cele şapte minuni naturale ale lumii. Demersul aparţine Fundaţiei New 7 Wonders, acelaşi organism care a reuşit, cu doi ani în urmă, după o campanie similară, să stabilească cele 7 minuni ale lumii contemporane (obiective create de om).
Până la 7 iulie, din totalul de 261 de minuni naturale rămase în cursă, vor fi alese 77, în urma votului exprimat pe internet (http://www.new7wonders.com/ nature/en/vote_on_nominees/). Acestea vor fi evaluate de un comitet de experţi, care, pe 21 iulie, va stabili 22 de finaliste. Selecţia finală va fi efectuată tot prin vot popular exprimat pe internet. Rezultatul va fi anunţat în 2011.
EVZ vă prezintă 7 motive pentru care Parcul Naţional Retezat merită să facă parte dintre cele 7 minuni.
Arie protejată de 65 de ani
Parcul Naţional Retezat (PNR) este primul de acest fel din România, fiind înfiinţat încă din 1935 pe suprafaţa iniţială de 100 de kilometri pătraţi a fostului domeniu de vânătoare deţinut de Casa Regală. Caprele negre erau protejate încă de pe atunci, pentru a fi apoi vânate, motiv pentru care de la începutul veacului trecut fuseseră stabilite zone în care păşunatul era interzis.
Acum, Parcul are 380 de kilometri pătraţi, zonele în care păşunatul este interzis au fost menţinute, ba chiar extinse. PNR este parte a organismului mondial PAN-PARKS, care reprezintă parcurile naturale importante de pe mapamond, iar în Europa mai sunt doar alte 9 astfel de zone. Anul trecut, Consiliul Europei a acordat Parcului Naţional Retezat „Diploma de Excelenţă pentru Arii Protejate“.
Turism nemecanizat
Comuniştii însă au reuşit să altereze din frumuseţea zonei. În 1974 s-a început construirea barajului de la Gura Apei (situat la marginea vestică a Parcului). Debitul Râului Mare nu era însă suficient pentru a umple acumularea ce se dorea a fi făcută prin ridicarea unui baraj de arocamente pentru a cărui construcţie s-a folosit un volum de piatră de trei ori mai mare decât în cazul Piramidei lui Keops. Aşa s-a decis săparea unui tunel de aducţiune de la Râuşor lung de 23 de kilometri.
Spre ambele capete ale tunelului există acum drumuri asfaltate, drumuri care au încurajat apariţia de cabane încă din anii ’80. „Vrem să păstrăm mediul acesta natural şi să combatem orice tentativă de mecanizare a turismului în Retezat. Am acceptat drumul Câmpul Lui Neag - Herculane («drumul lui Băsescu», care intră în parc pe o porţiune totală de 2 km - n.red.) abia după ce s-au realizat pasaje subterane şi supraterane speciale pentru animale. Dorim să închidem şi celălalt drum, pe la Gura Apei, în dreptul cabanei Rotunda. Nu prea avem şi nici nu vrem să dezvoltăm capacităţi de cazare în centrul Parcului, ci doar la marginile lui. Nu vrem maşini aici, pentru că, dacă apare o maşină, apare şi o ladă de bere, mai apar şi zeci de PET-uri şi aşa mai departe. Nu vrem nici telecabină şi nici telescaun. Retezatul trebuie să rămână un loc pentru excursiile făcute cu pasul“, spune Zoran Acimov, directorul Administraţiei PNR.
Frumuseţile întâlnite la fiecare pas pe orice traseu turistic din Retezat îi fac pe cei mai mulţi dintre vizitatori să-şi ducă gunoiul într-o pungă agăţată de rucsac. Nici măcar un chiştoc de ţigară nu se aruncă pe jos, iar cine o face are conştiinţa încărcată după aceea.
Creste spectaculoase
Un urcuş de la Cârnic la Pietrele, apoi la Genţiana şi până pe Şaua Bucurei te epuizează. Când ajungi sus însă constaţi că te afli într-o cu totul altă lume. La fel se întâmplă dacă alegi să urci de la Râuşor pe Retezat.
Priveliştea oferită la nord de Ţara Haţegului, iar la sud de celelalte vârfuri şi creste ale masivului îţi taie răsuflarea, dacă respiraţia nu-ţi este deja îngreunată de puternicele rafale de vânt. Vântul este de fapt principalul actor la peste 1.900 de metri. El continuă să modeleze stâncăria vârfurilor şi încurajează îngheţul. Majoritatea vârfurilor de peste 2.000 de metri ale Retezatului stau îngheţate între 250 şi 275 de zile pe an.
Cele 80 de lacuri
Cu cele aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, Masivul Retezat deţine aproape 40 la sută dintre lacurile glaciare de pe teritoriul României. Lacurile, alimentate de zăpada topită a crestelor, oferă privelişti de vis.
Una dintre cele mai spectaculoase este cea de pe traseul dintre Bucura şi Zănoaga. Tăul Porţii, Tăul Agăţat, Florica, Viorica, Ana şi Lia se înşiră pe versantul sudic al Judelui, iar „căldarea“ formată între Judele şi Peleaga este dominată de Bucura, cel mai întins lac glaciar din România (aproape 9 hectare). Cel mai adânc lac glaciar este însă Zănoaga, 29 de metri; aici se înregistrează şi cel mai mare volum de apă, aproape 700.000 de metri cubi.
Dispunerea celor 58 de lacuri glaciare permanente în căldări, pe trepte de versanţi, în complexe sau izolate şi concentrarea lor într-un singur masiv muntos atrage an de an nu numai admiraţia turiştilor, ci şi atenţia oamenilor de ştiinţă.
O treime din totalul speciilor de plante existente pe teritoriul României se regăseşte în Retezat. Cele aproape 1.200 de specii de plante fac ca arealul să fie renumit şi în rândul botaniştilor. Interesul acestora pentru Retezat s-a manifestat încă din a doua jumătate a secolului al XVlll-lea.
De atunci şi până acum, în Retezat au fost descoperite 90 de feluri de plante specifice doar Carpaţilor, iar mare parte dintre ele se pot găsi numai aici. Pentru acestea din urmă nu există denumiri populare. Cercetătorii le-au botezat după numele plantelor înrudite, adăugându-le specificaţia „retezatensis“. De asemenea, în Retezat se află cea mai mare concentraţie de pinus cembra, numit popular zâmbru, un conifer din specia pinilor.
Râsul, capra neagră şi marmota
Parcul Naţional Retezat adăposteşte 55 de specii de mamifere (dintre care 22 sunt ocrotite de lege) şi oferă condiţii bune pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari ale Europei (lupi şi râşi). Caprele negre, cerbii şi căpriorii sunt şi ei bine protejaţi de munte. Porţiunea calcaroasă a masivului este şi acum folosită de urşi ca adăpost pe timp de iarnă.
Pisicile sălbatice fac şi ele parte din bogăţia faunistică a zonei la care, recent, s-au adăugat şi marmotele (20 de exemplare de marmotă alpină din Alpii Austrieci au fost introduse în Parc în urma unei acţiuni a Academiei Române, în zona Lacului Gemenele. Acum, marmote se pot întâlni în toate văile şi căldările glaciare importante ale masivului). Numărul total al speciilor de animale care trăiesc în Parcul Naţional Retezat este de ordinul miilor.
30 la sută dintre turiştii care vin anual în Retezat sunt străini. Administraţia PNR nu are încă un sistem de evidenţă a turiştilor, dar se pare că cei mai mulţi provin din Cehia şi Ungaria. Străinii spun că vin în Retezat pentru două lucruri importante: frumuseţea peisajelor şi „sălbăticia“ zonei.
Pentru localnici, hunedoreni sau români pur şi simplu, imaginea Retezatului este echivalentă cu noţiunea de „acasă“. „Ori de câte ori văd Retezatul dinspre Simeria ştiu c-am ajuns acasă. Aerul se schimbă, totul în jurul meu se schimbă. Oricât aş fi de obosit când ajung, cu trenul sau cu maşina, mă simt mult mai bine doar uitându-mă la Retezat“, spune Gheorghe Băiţă, un haţegan de 62 de ani.
La fel ca el simt majoritatea hunedorenilor. De fapt, inconştient, mulţi dintre ei, când au treabă la Haţeg, lasă Drumul Naţional 66 şi aleg cealaltă rută, din Hunedoara prin Silvaş, pentru că de pe acest drum pot vedea Retezatul mult mai bine.
Aproape că nu există hunedorean amator de excursii care să nu fi ajuns vreodată măcar la poalele masivului. Retezatul atrage ca un magnet pentru că este impunător, dar frumos, capricios, dar spectaculos, uneori neiertător, alteori blând, sălbatic, dar primitor, este un loc aparte.