Vara anului 1990 rămâne, în istoria României, drept una dintre cele mai sângeroase perioade, când democrația, libertatea de exprimare și integritatea fizică au devenit, timp de mai multe zile, noțiuni de suspendate în timp.
Sub pretextul că împiedică o lovitură de stat subversivă, mii de mineri din Valea Jiului au invadat Bucureștiului, impunându-și, în mod violent, viziunea asupra democrației. Abrutizați de munca zilnică din subteran, labili din punct de vedere comportamental și predispuși să urmeze, orbește, ordinele primite pe linie ierarhică, minerii au instaurat haosul în Capitală, iar motivele invocate reprezintă dovada clară a unei manipulări viclene căreia i-au căzut pradă.
Pe 14 iunie 1990, sediile partidelor de opoziție din București au fost devastate de mineri, liderii lor, printre care și regretatul Corneliu Coposu, fiind la un pas de a fi linșați. Iar explicațiile oferite de mineri, drept argument pentru acțiunile lor violente la adresa opoziției, par acum de-a dreptul puerile.
Într-un video publicat pe YouTube, un miner povestește ororile pe care le-ar fi descoperit la sediul PNȚ: "Am găsit la PNȚ-eu droguri, armament, muniție, mașină de scris automată, mașină de tipărit bani la PNL".
O zi mai târziu, pe 15 iunie, fostul președinte Ion Iliescu reia, în celebrul său discurs de mulțumire adresat minerilor, de la Romexpo, ideea că partidele de opoziție s-ar fi ocupat cu traficul de droguri și armament, manifestanții din Piața Universității fiind, în opinia sa, victime ale tacticilor de manipulare ale politicienilor de dreapta.
"Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNț-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piața Universității și armament", declara, la momentul respectiv, Ion Iliescu.
Recomandările noastre
