Opinii EVZ
De la Rebeliunea Legionară și Mineriada lui Miron Cosma, la #rezist. Editorial de Mirel CUREA
Apare din ce în ce mai posibil ca o mare nenorocire să ne lovească cât de curând. Va fi aidoma altor două mari tragedii din istoria țării, în care români au ucis români: Rebeliunea Legionară și Mineriada din 13-15 Iunie 1990.
Între 21 și 23 ianuarie 1941, în București și în alte orașe ale țării, au avut loc nenumărate violențe sângeroase, comise de legionari în intenția de a prelua integral puterea pe care, până în acel moment, o împărțeau cu Ion Antonescu. Acesta din urmă îi cooptase la guvernare, cu câteva luni înainte, în 14 septembrie 1940, când se născuse „statul național legionar”. Momentul Rebeliunii a fost unul de mare cumpănă, foarte puțin a lipsit ca țara să fie aruncată într-un război civil. Bilanțul celor trei zile, la sfârșitul cărora Armata a restabilit ordinea de drept, a fost unul dramatic: aproape 1000 de morți și răniți.
Potrivit arhivei Cabinetului Militar al generalului Ion Antonescu, în acele zile, în toată țara au murit 374 de oameni. 182 de vieți au fost curmate numai în București. În rândul militarilor s-au înregistrat aproape 100 de victime, dintre care 21 de morți. Era pentru prima dată în istoria noastră când, împinși de o ideologie, cetățeni români s-au întors împotriva altor cetățeni români, când români au coborât din teorie în stradă, pentru a măcelări români. Pe de altă parte, a fost momentul în care adagiul flatant „românul s-a născut poet”, acela care ne înfățișează a fi niște lirici visători, caracterizați de cumsecădenie meditativă, s-a spart în țăndări. Atunci am descoperit că putem lesne lepăda pana poetului pentru a apuca bâta, toporul ori pistolul.
Al doilea moment istoric în care care o mare masă de români a devenit o turmă de animale sălbatice, în stare să sfâșie alți români, a fost unul comemorat zilele acestea: Mineriada din 13-15 Iunie 1990. Bilanțul? Iarăși, unul tragic: aproape 1000 de victime, răniți înregistrați de spitale și 6 morți. Foarte mulți dintre cei răniți au aflat că cei care se duc la spitale sunt arestați și au ales să se îngrijească pe cont propriu. De aceea, numărul real al victimelor este greu de stabilit cu precizie, el fiind estimat la peste 5000. Ca și în cazul Rebeliunii Legionare, Mineriada a marcat un moment de imensă rușine pentru poporul român. Unul în care, zeci de mii de fanatici isterizați au făcut prăpăd printre conaționalii lor, locuitorii Capitalei. Imaginile cu bandele dezlănțuite de mineri, coordonate de securiști și de acoliții politici ai lui Ion Iliescu, care au atacat și vătămat mii de bucureșteni, au refăcut o scenă din „Rinocerii”, piesa lui Eugen Ionescu, și au pulverizat întreg capitalul de încredere și simpatie internațională câștigat de România în Decembrie 1989.
În ambele cazuri, și în cel al Rebeliunii Legionare, și în cel al Mineriadei din 13-15 Iunie 1990, țara a fost împinsă în nenorocire cu știința si acordul conducătorilor ei. În ambele cazuri, beneficiarii au fost conducătorii țării. După ce generalul Ion Antonescu a venit la putere pe baza sprijinului legionar, a simpatiei populare de care aceștia se bucurau, oamenii săi din serviciile secrete i-au împins pe membrii Garzii de Fier la declanșarea Rebeliunii. După înăbușirea ei, generalul Antonescu nu a mai împarțit puterea cu nimeni, a putut deveni un dictator militar ca la carte. La fel, și în cazul lui Ion Iliescu! Cu un preț măsurat în vieți și traume umane, în distrugerea imaginii țării și izolarea ei, fostul student moscovit „emanat” în fruntea României și-a consolidat puterea prin intimidarea drastică a forțelor care îi puteau face o opoziție cât de cât radicală.
Cele două tragice episoade istorice nu ar fi fost posibile fără fanatizarea prealabilă a maselor agresoare, legionarii și, respectiv, minerii. Nu simțiți un fior, nu recunoașteți o simptomatologie? Din ce în ce mai des, din ce în ce mai apăsat, din zona auto-intitulată „dreapta civică”, din ungherul „tefelist” al societății, se aud voci din ce în ce mai ferme care cer ca politicienii antipatizați și susținătorii acestora să fie pur și simplu eliminați fizic, „stârpiți ca șobolanii”, pentru că „altfel nu se mai poate”. Vor coborî în stradă cei care cer, deocamdată doar din on-line, moartea unor semeni ca să „curețe societatea de năpârci”, precum predecesorii lor, legionarii și minerii?
Se va repeta Scenariul „A trebuit să moară oameni”, pentru ca președintele Klaus Iohannis și Statul Paralel, al cărui exponent este, să se bucure de toată puterea pe care și-o doresc cu orice preț? Dacă da, această a treia nenorocire istorică va fi inițiată de zona „tefelistă”, ghidonată din umbră de serviciile secrete, iar rezultatul final va fi în folosul Statului Paralel și al președintelui lui, Klaus Iohannis. Asta, dacă după va mai exista vreun Stat!
Recomandările noastre
