MIHAI COSMA: Va place Festivalul "Enescu"?

MIHAI COSMA: Va place Festivalul "Enescu"?

Dupa 10 zile de la debutul Festivalului International "George Enescu", as tine sa remarc larga prezenta a spectatorilor, bucurestenii aratandu-se avizi de a exploata sansa intalnirii cu mari artisti ai lumii, cu importante orchestre, cu cateva dintre creatiile celebre inscrise pe afise.

Publicul nostru s-a aratat a fi selectiv in a alege mai cu seama evenimentele cele mai tentante, chiar daca, deocamdata, singurele criterii in acest sens raman faima si publicitatea de care se bucura unii dintre invitati.

Concertul de deschidere a avut o atractivitate dublata de factori emotionali (reintalnirea, ori chiar prima intalnire cu unii dintre cantaretii nostri care au frumoase cariere solistice peste hotare) si chiar de rationamente sociale („este bine sa fii vazut acolo, vin si presedintele, si lumea buna...”).

Si la cele doua concerte ale Orchestrei din Paris, dirijate de Christoph Eschenbach (mai ales la cel in care solist a fost Pinchas Zukerman), prezenta publicului a fost multumitoare. Ramane, din pacate, nerezolvata problema acusticii Salii Palatului, unde rafinatele nuante de pianissimo ale violoncelistului Steven Isserlis au fost inaudibile pentru cei care nu au avut norocul de a sta in partea din fata a salii.

In acest an, concertele de muzica contemporana romaneasca au fost gandite in asa fel incat sa reprezinte o oferta viabila pentru marele public. Programarea la Ateneu, de pilda, seara, a fost un castig evident, ca si apelarea la solisti de prim rang, la dirijori straini si la creatii de certa valoare, nu lipsite de farmec, care au contrazis ideea preconceputa ca muzica moderna este prea greu de inteles.

Altminteri, valorile „clasice”, „verificate”, par a fi optiunea numarul unu, cea mai mare afluenta de public (in raport cu capacitatea salii) fiind la Opera, la „Carmen” de Bizet, spectacol la care s-a stat in picioare ori pe treptele de la balcon. Dar a meritat, pentru ca intalnirea cu cantareti precum Jose Cura, Hadar Halevy, Nicoleta Ardelean ori cu dirijorul Mario de Rose este un privilegiu. Urmeaza o decada si mai interesanta, asa ca fiti pe faza!

Ne puteți urmări și pe Google News