Sos Mediterranee, Medici fără Frontiere și Sea-Watch cer statelor UE să pună la dispoziție o flotă adecvată de căutare și salvare în centrul Mediteranei gestionata la nivel instituțional care să ofere un răspuns în timp util și adecvat tuturor cererilor de asistență, împreună cu un plan pentru debarcările supraviețuitorilor”.

Acesta este apelul ONG-urilor care în aceste zile se confruntă singure cu urgența din Mediterană. O urgență care, dincolo de narațiunea politică, nu privește debarcările, ci siguranța celor care întreprind călătoria pentru a ajunge pe coastele europene sfidând marea, scrie Euronews.

În cinci zile, nava SAR MSF Geo Barents și nava SAR Sos Mediterranee Ocean Viking, în parteneriat cu Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, au salvat șaisprezece bărci aflate în primejdie, în timp ce săptămâna precedentă Sea -Watch 3 a salvat cinci ambarcaţiuni, pentru un total de 444 de persoane.

Vieţi la cheremul valurilor care, fără prezența navelor civile de căutare și salvare, ar fi abandonate sorţii în apele internaționale din largul Libiei, pe cea mai mortală rută de migrație maritimă din lume.

„Neangajarea la nivel european a unei activități de căutare și salvare în centrul Mediteranei, pe lângă întârzierile în alocarea unui loc sigur de debarcare, au subminat integritatea și capacitatea sistemului de căutare și salvare și, prin urmare, posibilitatea de a salva vieți. omeneşti”, se arată în declarația comună.

„De la începutul verii echipa de căutare și salvare MSF a efectuat trei misiuni pe mare. Din păcate, prima salvare a avut rezultate dramatice, cu aproximativ 30 de dispăruți și moartea unei femei. În prezent, având în vedere starea de necesitate, la bordul Geo Barents se află 659 de persoane, un număr mai mare decât capacitatea navei. Acum însă nu mai este suficient să umplem golul lăsat de instituții în desfășurarea unei operațiuni de căutare și salvare, iar creșterea capacității de răspuns în centrul Mediteranei este o necesitate esențială” - a declarat Juan Matias Gil, șeful misiunii SAR MSF.

Activitatea ONG-urilor este îngreunată de lipsa de cooperare a autorităților libiene care „nu au răspuns aproape niciodată, neglijându-şi obligația legală de a coordona asistența. Mai mult, atunci când intervin și interceptează ambarcațiuni aflate în primejdie, autoritățile libiene îi returnează sistematic și forțat pe supraviețuitori în Libia, țară care conform Națiunilor Unite nu poate fi considerată un loc sigur”.

În ciuda lipsei severe de resurse adecvate de căutare și salvare în această porțiune de mare, oamenii continuă să fugă din Libia pe mare, riscându-și viața pentru a căuta siguranță. În sezonul estival, când condițiile meteorologice sunt mai favorabile pentru a încerca o călătorie atât de periculoasă, plecările din Libia sunt mai dese și, prin urmare, este necesară o flotă adecvată de căutare și salvare.

„A ţine persoanelor salvate blocate pe mare zile întregi în așteptarea de a debarca într-un loc sigur este o nouă violență impusă celor care sunt deja extrem de vulnerabili. Ultima și singura speranță pe care o au este să poată scăpa din Libia, pe care o definesc adesea drept iadul pe pământ, traversând marea indiferent de riscurile pe care le întâmpină. Eliminarea operațiunilor europene de căutare și salvare adecvate și competente în apele internaționale din largul Libiei s-a dovedit letală și ineficientă în prevenirea traversărilor periculoase” – spune Xavier Lauth, directorul operațiunilor SOS MEDITERRANEE.

În timp ce Sea-Watch 3 a finalizat operațiunile de debarcare a 438 de persoane în portul Taranto. iar pe 1 august, nava Ocean Viking a debarcat 387 de femei, copii și bărbați salvați în Salerno între 24 și 25 iulie, ambarcaţiunea Geo Barents încă așteaptă o soluție pentru supraviețuitorii salvați acum șapte zile.

„Pe lângă faptul că nu își îndeplinesc datoria de a salva oamenii pe mare, autoritățile europene întârzie deseori debarcările. Așteptarea îndelungată îi obosește și mai mult pe oamenii salvați: au supraviețuit în Marea Mediterană, dar acum în loc să găsească siguranță, așteaptă zile întregi în fața ușilor închise ale Europei, înainte ca drepturile lor de oameni să fie respectate” - subliniază Mattea Weihe, purtător de cuvânt al SEA-WATCH.