"Îmi e atât de dor de tine. Sunt singur ca o bufniţă". Cum îşi declarau dragostea dictatorii.

Scriitorul John Kirkland, autorul cărţii "Scrisori de dragoste ale marilor oameni", notează că Stalin "nu era foarte pasional, dar era tandru în scrisorile sale"!

Relaţia lui cu soţia sa, Nadejda Allilueva, a fost una furtunoasă, care s-a terminat cu sinuciderea acesteia din urmă. În scrisori, Stalin o alinta pe Nadejda cu numele "Tatochka". Tandreţe şi omor "Îmi e atât de dor de tine, Tatochka. Sunt singur ca o bufniţă", scria Stalin în iunie 1930, în timp ce soţia sa se trata de migrene într-un spital din Germania. Am terminat treaba şi mâine o să plec din oraş, să văd copiii. La revedere, nu mai sta mult, vino mai repede! Sărutările mele! Al tău, Iosif", scria Stalin. În alte ocazii, dictatorul era mult mai scurt şi la obiect. "Am uitat să-ţi trimit banii, dar o să-i primeşti de la nişte colegi care pleacă azi, spre tine. Te sărut, Iosif", este textul unei întregi scrisori a dictatorului. În 1926, Nadia a luat cei doi copii şi l-a părăsit pe Stalin. Cei doi s-au împăcat, dar totul s-a sfârşit cu o ceartă colosală, într-o seară a lunii noiembrie 1932. Ce s-a întâmplat apoi, este încă neclar. Oficial, la vremea aceea, s-a spus că Nadia ar fi murit în urma unei boli. Cea mai plauzibilă variantă e că aceasta s-a împuşcat în tâmplă. Unii spun că ar fi fost împuşcată chiar de Stalin. Prietenul şi iubitul Mussolini Dictatorul italian, Benito Mussolini, a fost...blând cu prima sa soţie, Ida Dalser: a internat-o într-un sanatoriu! Alături de fiul lor, Benito Jr. La început dictatorul o alinta pe Ida cu apelativul: "mica mea prietenă", catalogându-se pe sine drept: "prietenul şi iubitul tău". "Micuţa mea Ida, tocmai am petrecut 12 ore în tren, în care m-am umplut de cenuşă. Am curăţat-o aşa cum m-am priceput şi primul meu gând, chiar înainte de a merge la cină, a fost la tine. Te bucuri? Vei zice din nou că doar tu mă iubeşti şi eu nu. Şi eu te iubesc, draga mea Ida, deşi n-am avut încă ocazia să ţi-o dovedesc". Se pare că tânărul Mussolini îşi amintea mereu de Ida când călătorea cu trenul. "Cât de fericit aş fi, dacă ai fi fost cu mine, azi, în timp ce trenul gonea sub un cer fără nori, într-un peisaj de seducătoare şi melancolică toamnă, apropiindu-se de frumoasa Romă, care a apărut în faţa mea tocmai când apunea soarele, incendiind cele şapte coline ale Cetăţii Eterne", scria Mussolini într-o altă epistolă. Aceste episoade se petreceau, însă, în timpul Primului Război Mondial, când Mussolini era încă un necunoscut. După ce avea să se afirme şi să preia puterea în Italia, Mussolini, sătul de Ida şi fiul avut cu ea, i-a declarat nebuni şi i-a internat în sanatoriu, bineînţeles.