Un eveniment cu totul special va avea loc joi, 13 noiembrie, la ora 14.00, la sediul USML din stația Piața Unirii 1. Este vorba despre lansarea cărții „Metroul românesc și metrourile Terrei”, a doua ediţie, sub semnătura lui Ilie Tănăsache.
35 de ani de călătorii pe sub temeliile Capitalei României. Aceasta este aventura pe care scriitorul Ilie Tănăsache (fost ziarist al ziarului „Scînteia”) o împărtăşeşte cititorilor săi în cartea „Metroul românesc și metrourile Terrei”. În vârstă de 83 de ani, Ilie Tănăsache s-a născut în familia lui Radu Tănăsache, manevrant de vagoane în stația CFR Barboși, și al Anicăi, familie care într-un final va avea șase copii (viitorul ziarist va fi cel de-al cincilea), poate de aici rezonanţa sa cu trenurile despre care a decis să scrie. După absolvirea școlii profesionale, în iulie 1950, Ilie Tănăsache începe să lucreze în presă. Pornește de la funcția de reporter, ajunge șef de secție, iar ulterior ocupă postul de redactor șef-adjunct al ziarului regional „Viața nouă” din Galați (1950-1968). Apoi, în perioada anilor 1968-1969 funcția de secretar literar al Teatrului Dramatic din Galați, iar din 1969 și până în 1989 este publicist comentator al ziarului „Scînteia”, semnând numeroase reportaje, din care o parte sunt dedicate metroului bucureștean.
Într-o viaţă de opt decenii Ilie Tănăsache a avut parte şi de miracole. De momente de tandră gingăşie, clipe de graţie, de succes. Atâţia ani înmănunchiaţi la un loc au dat naştere la felurite repere. Bucurii inocente, omeneşti. Munţi de îndoieli, incertitudini. Pe lângă reportajele publicate în principalul ziar al Epocii de Aur, Ilie Tănăsache a scris și cărți despre construcția metroului din București. Astfel, în 1988, ziaristul a semnat textul cărții „Metroul București – emblemă pentru tinerețea orașului”, pentru ca în ultimul an de comunism să tipărească cartea „Opțiunea Metrou”, carte care va fi reeditată două decenii mai târziu sub titlul „Metroul românesc și metrourile Terrei” și eliminând propaganda comunistă impusă. Anul acesta, autorul a revenit cu ediția actualizată a cărții mai sus amintite, acțiune care vine în întâmpinarea aniversării a 35 de ani de la punea în exploatare a metroului din București, în noiembrie 1979. A rezultat astfel o carte de suflet în care povestea metroului este spusă în date și amintește, de asemenea, oamenii care au participat la realizarea acestei construcții.
„Era greu să fii reporter în anii 60, îţi trebuia în primul rând o rezistenţă fizică, fără exagerare. Uneori schimbam un tren cu altul, scriam şi când mergeam pe teren, când ni se spunea: «Să vii cu reportajul scris că intră pentru a doua zi». Şi dădeai reportajul. Temele cele mai îndrăgite erau cele care îmi dădeau posibilitatea să ajung cumva la sufletul omului. Şi lucrul acesta este foarte greu. Să ştiţi că unul dintre obstacolele teribile ale acestei meserii este să reuşeşti să comunici cu omul, să reuşeşti să depăşeşti o barieră”, povesteşte scriitorul. „În meseria aceasta scrii despre oameni şi ca să scrii despre oameni trebuie să-i obligi să ridice un pic draperia sub care se ascund, să afli ceva. Plăcerea, şansa imensă de a sta de vorbă cu mii şi mii de oameni datorită profesiei, de a cunoaşte mii de întâmplări, acesta este materialul pe care îl aşez acolo, în cărţile mele”.
Ilie Tănăsache nu uită să menţioneze în cartea sa numele unui om. „Noiembrie 1974. Se cuvine un stop-cadru, pentru a aminti numele unui om care nu mai este. El a rămas însă în memoria celor care l-au cunoscut. Este vorba despre inginerul Nicolae Popa. Omul care ordona succesiunea primilor pași în aventura pentru metroul bucureștean. Omul care purta mereu în mapa profesională proiectele de început ale primelor magistrale. Alerga după aprobări, bătea zilnic la nenumărate uși. Visa necontenit călătoriile pe sub pământ. Viața lui a ars pentru acest superb vis. Nu, nu-i doar o metaforă «a ars». Pentru că Nicolae Popa a sfârșit, înainte să termine ce avea de făcut, într-o zi, în mașina sa. Având cu sine planurile întâielor artere de circulație de sub temeliile Bucureștiului.”
În cele 263 de pagini ale cărții, cititorul descoperă întâmplări petrecute în vremurile în care metroul reprezenta doar un tunel de probă între stațiile Izvor și Piața Unirii, sau lucrări deosebit de complexe pe care muncitorii au trebuit să le întreprindă pentru ca drumul „trenului galben” să continue nestingherit. Pe scurt, „Metroul românesc și metrourile Terrei” (ediția a II-a) este o carte în care istoria este prezentată simplu și la obiect pentru a putea fi citită cu sufletul la gură, indiferent de statutul cititorului, călător, inginer, constructor sau angajat al instituţiei metroului.