Rusia s-a bazat pe dependența pe care o au foarte multe țări din Europa de gazul natural. După invazia Ucrainei, a devenit clar că robinetul se va închide, așa că trebuie găsite surse alternative la nivel continental.
Una dintre multele întrebări care au apărut în contextul războiului din Ucraina este legată de energie. Cum se va descurca Europa, deci și România, fără gazul Rusiei. Un atu cu care Vladimir Putin i-a jucat pe degete, mulți ani, pe liderii celor mai puternice țări de pe „Bătrânul Continent”.
Supraviețuirea fără gazul din Rusia nu este imposibilă, dar demersul nu va fi „floare la ureche”. Iată câteva măsuri ce ar trebui luate urgent de statele care depind de această sursă de energie venită de la țara pusă la zid de comunitatea internațională.
Integrarea energiei regenerabile intermitente (0-25%)
Asta înseamnă investiții în energie regenerabilă produsă de turbine eoliene sau panouri fotovoltaice.
Prin aceasta măsură, am putea înlocui pana la aproximativ 25% din totalul combustibililor folosiți fără să facem nici o alta schimbare în sistemul energetic, practic reducând cheltuielile pentru combustibilii fosili, practic exact ceea ce avem nevoie când importurile devin limitate.
Există o limită la care un sistem energetic nu poate accepta mai multă energie intermitenta fără alte schimbări pe partea de utilizare a energiei. Ceea ce ne duce la pasul al doilea.
Termoficare, cogenerare și stocarea energiei termice (0-25%)
Încălzirea imobilelor la nivelul Uniunii Europene este activitatea cu cel mai mare consum de energie. Aproximativ 50% din combustibilii utilizați anual sunt destinați încălzirii imobilelor prin soluții ineficiente și poluatoare, cum ar fi centralele individuale pe gaz, lemn, cărbune sau chiar petrol, notează dr. Andrei David Korberg pentru Infoclima.
Pentru a crește eficiența este nevoie de două tehnologii:
sisteme de termoficare centrale pe cogenerare
Sistemele de termoficare sunt extrem de utile pentru a recicla căldură, care altfel s-ar pierde: din industrie, centre de date, energia geotermală, sau căldura reziduală din producerea electricității în centralele termice. De asemenea pot funcționa eficient și flexibil împreună cu energia regenerabilă, conform gandul.ro.
Pompe de căldură sau Power-to-Heat (25-40%)
Pentru a integra mai multă energie regenerabilă intermitentă avem nevoie de soluții de transformare a energiei electrice în energie termică (soluții numite Power-to-Heat). Se poate face asta cu o eficiență ridicată folosind pompe de căldura în sistemele de termoficare. O pompă de căldură transferă energia latentă dintr-un mediu – apa menajeră, râuri, lacuri, surse industriale sau geotermale -, folosind electricitate, către rețelele de distribuție a agentului termic la o eficiență de 300% sau chiar mai mult.
O centrală de cogenerare poate atinge o eficiență de 85%, iar un boiler pe combustibil de 90%. Aceste pompe de căldură pot să stocheze energia electrică în energie termică, fie pentru uz imediat, fie pentru stocare și uz ulterior.
Electrificarea transportului (40-65%)
Vehiculele electrice sunt promovate ca fiind soluții de reducere a emisiilor de carbon și a poluării. Acestea pot fi o parte integrantă a sistemul energetic, nu doar cel de transport. Asta pentru că – prin electrificarea transportului – putem integra și mai multă energie regenerabilă intermitentă înlocuind benzina sau motorina în motoarele pe combustie internă.
Un alt avantaj al vehiculelor electrice este eficiența ridicată, de aproximativ 4-5 mai mare decât al unui vehicul pe combustie internă, ceea ce se reflectă în reduceri semnificative de combustibil fosil. Iar cea mare parte a transportului poate fi electrificată, începând de la autovehiculele personale, la transportul de mic tonaj (camionete, furgonete), la o parte din transportul de mare tonaj (camioane, autobuze) până la liniile de cale ferată.
„Electrocombustibilii” sau Power-to-X (65-85%)
Rămân câteva mijloace de transport care nu se pretează electrificării. Acestea sunt:
navele maritime de lungă distanță transportul rutier de lungă distanță echipamente grele transportul aerian Pentru acestea exista soluția de a produce ceea ce numim în engleza ”electrofuels”, traduși ca ”electrocombustibili”.
Electrocombustibilii pot fi foarte similari cu benzina, motorina sau kerosenul din aviație și pot fi folosiți în aceleași motoare cu ardere internă ca acelea pe care le folosim astăzi.
Spre deosebire de biocombustibili, produși exclusiv din biomasă, electrocombustibilii sunt produși din hidrogen și o sursă de carbon. Alt avantaj al acestor tip de combustibili este faptul că utilizează mai puțină biomasă decât biocombustibilii sau chiar deloc, practic reducând presiunea de pe aceasta resursă limitată. Hidrogenul este produs de electrolizor, ce folosește energie electrică, iar carbonul poate proveni din biomasă (care conține atât carbon cât și hidrogen) sau sisteme de captare a carbonului. Carbonul este hidrogenat și apoi pus într-o sinteză chimică pentru a produce combustibilul dorit.
Combinate cu soluții de stocare a hidrogenului, electrolizorii pot folosi energie regenerabilă intermitentă pentru a o stoca de această dată în forma combustibililor lichizi sau gazoși (soluții considerate mai ieftine decât stocarea în baterii), de unde vine și termenul ”Power-to-X”, litera „X” reprezentând multitudinea de combustibili care pot fi produși.
Eliminarea restului combustibililor fosili (85-100%)
După măsurile din sectorul termic și al transportului, mai rămân sectorul industrial și centralele de producere a curentului electric și cogenerare ce încă folosesc combustibili fosili. Acest pas este totuși și cel mai dificil, deși până aici aproximativ 85% din sistemul energetic folosește energie regenerabilă.
Centralele de producere a energiei electrice – mult reduse ca număr – sunt necesare pentru a echilibra sistemul energetic în perioade când energia produsă de regenerabile este insuficientă. O condiție pentru acestea este sa fie flexibile, să poate fi oprite și pornite des sau operate la capacitate redusă.
Combustibilii pentru aceste centrale pot proveni din surse ca biogazul sau gaze de sinteză, combustibili regenerabili de o calitate mai scăzută decât electrocombustibilii și implicit cu un preț mai redus, dar util pentru acest scop.