Metoda Montessori este astăzi folosită pe scară largă. Puțini știu însă că această inovație în materie de educsție a fost adoptată de România. Din 1934.
În anii '30, România a cunoscut primele încercări de modernizare a sistemului educațional. Una dintre personalitățile care a jucat un rol crucial în acest proces a fost Izabela Sadoveanu-Evan. Era Director al Școlii Normale de Fete “Elena Doamna”, jurnalistă, poetă și militantă feministă. Izabela Sadoveanu-Evan a adus în atenția publicului român Metoda Montessori, o abordare revoluționară în educație.
Cu rădăcini adânci în cercetările doctoriței italiene Maria Montessori, Izabela Sadoveanu-Evan a fost autoarea volumului "Educația Nouă, îndrumări pentru părinți și educatori". Ea a explorat cu pasiune conceptele inovatoare ale Metodei Montessori și le-a adaptat contextului educațional românesc. Pentru a face acest lucru, a vizitat numeroase școli din Europa. Acolo a cules ideile pentru nevoile specifice ale copiilor din România.
Într-o conferință susținută în București în 1930, Izabela Sadoveanu-Evan a subliniat importanța acestei metode:
“Nu este astăzi nici o țară civilizată din lume care nu aiba cel puțin o școală Montessori. Peste tot locul se înființează „Societăți Montessori”, în Franta, Germania, Olanda, Spania, Danemarca, Anglia, Austria, Suedia, America, Elveția. Școli Montessori au apărut și în Congo, în Filipine etc., iar cărțile Mariei Montessori au fost traduse în 22 de limbi.
Metoda Montessori este astăzi aplicată și în școlile secundare din Olanda. Ministrul Instrucțiunii din Anglia și-a manifestat de curând intențiunea de a transforma toate școlile primare din Anglia după metoda Montessori. Pentru aceasta funcționează de câțiva ani, în Anglia, un fel de școală normală – Montessori Training College – în care se prepară viitorii institutori pentru școlile după noua metodă”.
Metoda Montessori, pe placul copiilor
Un articol din ziarul Dimineața, august 1934, comenta această inovație în materie de educație:
“Metoda scris-cititului a fost surprinzător rezolvată. La vârsta de patru ani, când copilului nu i se poate încredinţa nici abecedarul şi nici tăbliţa, acesta ajunge într-un foarte scurt timp a scrie şi citi. Ce se întâmplă oare la noi cu copilul de şapte ani care are la îndemână manualul şi progresează cu atâta greutate? Nu este acesta o puternică stavilă în pregătirea scrisului şi cititului?
Să ne amintim cu toţii primele săptămâni de şcoală. Trăind până atunci în cea mai pură libertate, o voinţă duşmănoasă parcă ne împingea să stăm înghemuiţi în bănci într-o nemişcare chinuitoare, aplecaţi deasupra tăbliţei, făcând ore de-a rândul anumite bastoane, cârlige, cruci şi alte exerciţii pregătitoare scrisului. A urmat apoi truda cititului şi ce forme ciudate luau literele în faţa ochilor deprinşi numai cu beţia de lumină şi variaţie de culori.”
În toamna anului 1934, un grup de dascăli români a reușit să obțină aprobarea autorităților pentru înființarea unei instituții inovatoare în România, iar Seminarul Pedagogic din București a fost instituția care a supervizat implementarea acestui program.
Prima școală după noua metodă
Pe data de 26 noiembrie 1934, a avut loc ceremonia de inaugurare a primei "școli pentru copii mici" de pe Strada Lisabona din București. Această școală a fost destinată copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani. Inițiativa înființării grădiniței a venit din partea profesorului I. Șulea Firu, care a fost asistent de pedagogie practică la Universitatea din București. Acesta acumulase experiență la școala condusă de Maria Montessori din Roma. Această școală a reprezentat un pas semnificativ către modernizarea învățământului în România. Aducând abordări inovatoare și adaptate nevoilor și caracteristicilor copiilor în procesul lor de învățare.
Metoda Montessori a revoluționat învățământul prin abordarea sa centrată pe copil și respectarea individualității fiecărui elev. Izabela Sadoveanu-Evan a promovat ideea că efortul copilului trebuie să fie rezultatul unei munci personale, permițându-i să intuiască rostul și tehnica vieții prin experiențe concrete și liber alese.
Într-un context în care învățământul tradițional putea limita curiozitatea și bucuria de a învăța, Metoda Montessori a oferit o alternativă revoluționară. Copiii nu mai erau constrânși în bănci în nemișcare chinuitoare, ci aveau posibilitatea să exploreze, să atingă și să învețe prin experiențe interactive și jocuri educative.
Astăzi, moștenirea lui Izabela Sadoveanu-Evan rămâne vie prin contribuția sa la introducerea Metodei Montessori în sistemul educațional românesc. Această abordare inovatoare continuă să inspire pedagogi, părinți și educatori, oferind copiilor o perspectivă liberă, activă și individualizată asupra învățării.
Recomandările noastre
