Copiii de la „Colectiv” nu au murit în infernul din club: ei doar se odihnesc. Sunt Adormiți. Aceasta este credința creștin-ortodoxă.
Tristețe, indignare, furie, revoltă, lacrimi... Dar nu deznădejde. Acestea sunt sentimentele care îl încearcă pe un creștin autentic în contact cu Moartea.
Cei care îl mărturisesc pe Iisus Hristos și Învierea Sa, știu că Moartea nu este anihilare, dispariție în neant, ci doar Trecere spre altceva. Un alt fel de Viață, în care ne vom întâlni cu toți. De aceea, românii le spun morților, cu atâta duioșie, Adormiți. De aceea, pe mormintele noastre scrie „Aici odihnește...” Cuvântul „răposat”, vine de la „repauzat”, din franțuzescul „reposer” = a se odihni. Asemenea somnului, Moartea ne desparte doar temporar de dragii noștri. Numai ateii sau proștii (evenimentele din aceste zile ne arată încă o dată că ei se confundă adesea) spun despre un decedat „A trecut în neființă”.
Biserica a rânduit ca în prima sâmbătă din luna noiembrie să se facă pomenirea morților. Poporul numește acest praznic „Moșii de Toamnă”. Știți de ce? Pentru că noi, cei vii, ne pomenim părinții, moșii, strămoșii... Pe toți cei din neamul nostru... Imaginați-vă în spatele fiecăruia dintre noi o coloană nesfârșit de lungă de strămoși, mai întâi doi (părinții), apoi patru (bunicii), apoi opt (străbunicii)..., lățindu-se spre orizont.
Pentru sufletele lor ne rugăm în această sâmbătă. De aceea se spune „cu neamul lui cel adormit”. Dar și pentru sufletele celor de care ne leagă nu sângele, ci prietenia, mila, nostalgia, camaraderia... În acest sertar al inimilor noastre, ale celor care nu le-am fost rude, intră și tinerii de la „Colectiv”.
Rugăciunea particulară, făcută acasă, este bună. Dar forța ei sporește infinit când este făcută în Biserică, locul unde Hristos se jertfește la fiecare liturghie. Preotul scoate din prescuri „părticele” (firimituri) pentru viii și morții pe care îi scriem în pomelnicul adus la altar. Aceste părticele, care reprezintă sufletele, se pun în Sfântul Potir, alături de Trupul și Sângele lui Hristos. Ele „îmbibă”, se împărtășesc cu Însuși sângele Mântuitorului.
Taina este uriașă. Pomenirea repetată la liturghie face minuni: poate chiar scoate un suflet din Iad, ajutându-l să se mântuiască!
Vă dați seama acum ce monstruoasă mârșăvie săvârșesc cei care, în numele indignării pentru tragedia de acum o săptămână, dau cu pietre în biserici și huiduie în timpul rugăciunii?
Să-i trecem sâmbătă în pomelnicele noastre pe copiii pieriți în infernul de la „Colectiv”. Să-i împărtășim cu Hristos dincolo de Moarte!