Shahrnush Parsipur este autoarea bestsellerului „Femei fără bărbaţi”, o capodoperă a literaturii contemporane, interzisă de cenzura iraniană. Romanul a inspirat în anul 2009 o celebră ecranizare, pentru care regizoarea ei, Shirin Neshat, a câştigat Leul de Argint la Festivalul de film de la Veneţia.
Cu o carieră literară începută încă de la 16 ani, o diplomă în sociologie la Universitatea din Teheran şi un post de producător de televiziune, Shahrnush Parsipur părea că va avea o viaţă liniştită şi împlinită. Şi-a dat, însă, demisia din televiziune, în semn de protest faţă de executarea a doi jurnalişti de către SAVAK şi din acel moment au început problemele. A fost închisă câteva luni, dar aceasta nu a fost singura perioadă pe care a petrecut-o în închisorile iraniene. În urma revoluţiei din 1979, cînd foarte mulţi civili au fost arestaţi şi executaţi, Shahrnush Parsipur a ajuns din greşeală într-o închisoare politică. Deşi nu i s-a adus vreo acuzaţie oficială, a rămas acolo patru ani şi şapte luni, timp în care a fost martora directă a tehnicilor de intimidare şi anihilare a opozanţilor regimului fundamentalist.
Hărţuită şi după ieşirea din închisoare, cu sănătatea profund afectată, a ales în cele din urmă calea exilului. „Memorii din închisoare, de Shahrnush Parsipur, a apărut în colecţia „Hexagon”, traducere din limba persană de Cristina Ciovârnache, şi în ediţie digitală. „Această carte este o mărturie impresionantă despre distrugerile unei epoci, dar şi despre integritatea şi curajul unei femei extraordinare.” (Kirkus Reviews)
Shahrnush Parsipur s‑a născut în 1946 în Teheran. A urmat sociologia la Universitatea din Teheran, apoi a studiat filosofia şi civilizaţia chineză la Sorbona. Întoarsă din Franţa înainte de a‑şi termina studiile, în 1979, din cauza revoluţiei din Iran, a fost arestată în urma unei neînţelegeri şi a petrecut mai bine de patru ani în închisoare. Mai târziu a fost iarăşi încarcerată, din pricina opiniilor sale disidente. A debutat cu povestiri, iar în 1976 i‑a apărut cel dintâi roman, „Câinele şi iarna cea lungă”. Scrierile sale au atras atenţia cercurilor literare din Teheran, iar în 1992 a fost invitată într‑un turneu în America şi în ţări din Europa. La revenirea în Iran, a constatat că în ţară publicarea cărţilor sale fusese interzisă, prin urmare s‑a întors în Statele Unite, unde locuieşte şi în prezent. De aceeaşi autoare la Editura Polirom a mai apărut volumul „Femei fără bărbaţi” (2014).