Deşi a trecut aproape o săptămână de la închiderea urnelor, scandalul asupra alegerilor locale din București, dar mai ales a celor din Sectorul 1 este departe de a se fi încheiat.
Ambii candidați, atât Dan Tudorache, primar în funcţie, candidat din partea PSD, cât şi contracandidata sa, Clotilde Armand, din partea USR/Plus, se acuză reciproc de fraudă electorală. În fiecare seară, în faţa sediului BES se adună sute de susţinători ai lui Tudorache, cerând repetarea alegerilor. Între timp, pe parcursul acestei săptămâni, au apărut imagini incredibile, cu oameni care umblă în camera de depozitare a sacilor sigilaţi care conţin buletinele de vot, iau din ei şi îi desigilează, îi scot afară, după care îi readuc în camera teoretic asigurată cu pază de Jandarmerie. Imaginile au devenit arhicunoscute. Războiul continuă.
Pentru a înţelege cum s-a putut frauda procesul electoral şi ce reclamă cei doi candidaţi, să identificăm mai întâi punctele unde se poate fura.
Procesul de votare, cele două momente unde se poate fura
Duminică dimineaţă, ca în toată ţara, şi în Capitală, şi în Sectorul 1, punctele cele mai fierbinţi ale acuzaţiilor de furt, a început votarea. În secţiile de votare se află membrii comisiei, care sunt şi membri sau reprezentanţi ai partidelor care participă la scrutin. Ei se află sub „comanda” unui magistrat, independent politic, care veghează ca legea să fie respectată şi rezolvă, de comun acord cu membrii comisiei electorale şi în temeiul legii, situaţiile neprevăzute apărute în timpul votării, precum şi contestaţiile ulterioare. Dacă situaţia depăşeşte competenţa secţiei, şeful comisiei se adresează Biroului electoral de sector sau Biroului electoral de judeţ.
La orele 21, se închid urnele. La secţiile din Bucureşti, acestea au fost în număr de patru. Una pentru primarul de sector, una pentru primarul general, una pentru consiliul local de sector şi una pentru Consiliul Geneal al Capitalei. Cum se procedează în continuare. După închiderea secţiilor, se desfac urnele şi toate buletinele de vot sunt puse pe masă, grămadă. Apoi, un membru, de comun acord cu colegii de comisie, ia fiecare vot, îl arată celorlalţi şi, în funcţie de cine este votat, se pune la un teanc. Cum s-ar spune, mai întâi se face o triere şi buletinele de vot se pun „pe căprării”, pe criteriul: cărui partid aparţine fiecare. Fără a fi numărate. Apoi se trece la numărătoarea fiecărei grămezi astfel triate şi pentru fiecare partid se află astfel câte voturi a primit în secţia respectivă. Acest număr de voturi, pentru fiecare partid, sunt trecute într-un proces verbal al secţiei.
Aici este primul moment când se poate fura la numărătoare. Reprezentantul unui partid politic poate fi ori mituit să semneze un proes verbal fals. Sau, şi mai subtil, poate fi demobilizat de rezultatele parţiale ale sondajelor de opinie, care se publică în timpul scrutinului şi să plece acasă înainte de încheierea alegerilor, pentru că oricum candidatul său nu mai are nicio şansă, semnând în alb procesul verbal ce urmează a fi completat la închiderea urnelor.
Revenind la cazul nostru, la Bucureşti. Metoda electronică, care ilustrează la nivelul secolului XXI, vechea zicală a lui Stalin. Că nu contează cine votează, ci contează cine numără voturile.
Recomandările noastre
