Raportul MCV pe Justiție prezentat de Comisia Europeană a stârnit un alt scandal. PSD a anunțat că Guvernul ar putea contesta documentul la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, aspect care a generat opinii contrare între liderii Coaliției, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Pe de altă parte, Opoziția profi tă de prevederile Raportului și își intensifi că acuzațiile.

Cele opt recomandări suplimentare ale MCV făcute României au stârnit vii dezbateri, atât pro cât și contra implementării lor și, implicit asupra caracterului lor, de recomandare sau obligatoriu. Evenimentul zilei a contactat specialiști pentru a explica punctual ce înseamnă fiecare recomandare.

 

Cele 8 recomandări din MCV

● Revizuirea legilor Justiţiei prin integrarea completă a recomandărilor MCV şi a celor emise de Comisia de la Veneţia şi GRECO.

● Suspendarea de îndată a implementării legilor Justiţiei şi a ordonanţelor de urgenţă subsecvente.

● Suspendarea de îndată a tuturor procedurilor de numire şi de demitere a procurorilor de rang înalt.

● Relasarea procesului de numire a procurorului şef al DNA, care să aibă experienţă în cercetarea infracţiunilor de corupţie şi cu un mandat clar pentru ca DNA să continue să instrumenteze investigații de corupție profesioniste, independente şi nepartizane.

● Consilul Superior al Magistraturii să numească imediat o echipă interimară de conducere a Inspecţiei Judiciare şi în termen de trei luni să numească prin concurs o nouă echipă de conducere a Inspecţiei.

● Respectarea avizelor negative ale CSM în numirea şi demiterea procurorilor cu funcţii de conducere, până când intră în vigoare un nou cadru legislativ în concordonaţă cu recomandarea 1 din ianuarie 2017.

● Împiedicarea intrării în vigoare a modificărilor Codului Penal şi ale Codului de Procedură Penală.

● Reluarea procesului de modificare a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, luând pe deplin în considerare nevoia de compatibilitate cu legislaţia UE şi cu instrumentele internaţionale anticorupţie, alături de recomandările din cadrul MCV şi opiniile Comisiei de la Veneţia.

 

Cele opt cerințe nu au nicio noimă juridică

Documentul care cuprinde cele opt cerințe ticluite de Parlamentul European nu are nicio noimă juridică, așa încât nu juriștii trebuie să-și dea cu părerea despre ultima năzbâtie a europarlamentarilor. Parlamentul acesta seamănă tot mai mult cu defunctul Cominform, înființat în 1947 la propunerea lui I.V. Stalin, așa că orice comentariu este de prisos. Și atunci, și acum, România n-a fost decât un prizonier umil al intereselor transnaționale, prin osârdia ticăloasă, totuși, a secăturilor și lichelelor neaoșe. De ce ne-am revolta, când știm dintotdeauna adevărul dureros al plaiului românesc - capul plecat sabia nu-l taie ?! Documentul cu pricina ar trebui să ne lămurească definitiv că procesul electoral de la noi este degeaba. Mă mir că nu ne-au suspendat de pe harta Bătrânului Continent, dar nu mai e mult până s-o facă. Halal centenar...

Marian Nazat, Avocat

Recomandarea are caracter de recomandare, nu impune

Personal sunt de părere că adevărul este undeva la mijloc deoarece, pe de o parte, când ne-am exprimat dorința de a fi primiți în Uniunea Europeană (dar și în N.A.T.O.), ne-am asumat anumite obligații pe care ar trebui să le respectăm dacă dorim să fim considerați parteneri onești. Pe de altă parte, pot fi considerate excesive solicitări de genul: „suspendarea de îndată a implementării legilor Justiției și a ordonanțelor de urgență subsecvente” sau „suspendarea de îndată a tuturor procedurilor de numire și de demitere a procurorilor cu rang înalt” etc.

Fiind convins de faptul că nu trebuie aduse multe argumente în favoarea susținerii potrivit căreia, pentru a fi considerat un partener serios, onest, este necesar să-ți respecți obligațiile pe care ți le-ai asumat pentru a fi primit într-o anumită organizație/uniune, voi sublinia faptul că, de esența suveranității, este și dreptul unui stat de a-și adopta sau modifica legislația, inclusiv (sau cu atât mai mult), în domeniul penal.

Orice analiză serioasă pe aspectul caracterului obligatoriu sau nu al recomandărilor cuprinse în MCV, trebuie să aibă în vedere, atât prevederile constituționale, cât și deciziile Curții Constituționale a României.

În spațiul public s-au exprimat în ultimele 24 de ore opinii, mai mult sau mai puțin avizate, mai mult sau mai puțin corecte din punct de vedere juridic.

Un domn respectabil, fost Președinte al Curții Constituționale și-a exprimat opinia potrivit căreia recomandările din MCV sunt obligatorii datorită dispozițiilor articolelor 11 și 148 din Constituție.

Cu toată deferența, observ faptul că recomandările din MCV nu pot fi asimilate prevederilor Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene, între ele neputându-se pune semnul egalității.

Chiar semantica termenului „recomandare” indică faptul că aceasta (recomandarea) nu este obligatorie.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorată Decizia nr. 2, pronunțată de către Curtea Constituțională a României, la data de 11.01.2012.

La pct. IV, decizia mai sus citată menționează faptul că, în calitate de membru al Uniunii Europene, Statul Român are obligația de a aplica acest mecanism și de a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru.

Având în vedere dispozițiile imperative, atât ale art. 147 alin. 4, cât și cele din Legea nr. 47/1992, deciziile pronunțate de către Curtea Constituțională a României sunt general obligatorii.

 

Schimbarea procurorilor este greu de digerat

Cu toate acestea, recomandări de genul „suspendare de îndată a implementării legilor Justiției și a ordonanțelor de urgență subsecvente”, „suspendarea de îndată a tuturor procedurilor de numire și de demitere a procurorilor cu rang înalt”, sau „respectarea avizelor negative ale CSM în numirea și demiterea procurorilor cu funcții de conducere”, sunt greu de „digerat” și, cu atât mai puțin, de implementat.

În ceea ce privește „suspendarea de îndată a implementării legilor Justiției și a ordonanțelor de urgență subsecvente”, observ că ar fi dificil de respectat această recomandare, cu atât mai mult cu cât aceste legi au fost adoptate de organul legislativ din țara noastră și, unele dintre ele, au trecut și prin „filtrul” Curții Constituționale.

Cât privește ordonanțele de urgență subsecvente, consider această recomandare ca fiind una hazlie.

În ceea ce privește „suspendarea de îndată a tuturor procedurilor de numire și de demitere a procurorilor cu rang înalt”, se naște întrebarea legitimă: Poate fi suspendată procedura deja lansată de către Ministrul Justiției, raportat (și) la faptul menționat anterior, respectiv deplina libertate a unui stat de a dispune măsurile pe care le consideră necesare în domeniul judiciar, ca o consecință firească a suveranității naționale?

În ceea ce privește „respectarea avizelor negative ale C.S.M. în numirea și demiterea procurorilor cu funcții de conducere”, se nasc două întrebări, mai mult sau mai puțin retorice :

1. Cum poate fi considerat obligatoriu, înaintea modificării legislației incidente, un aviz care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, este facultativ ?

2. De ce nu a fost făcută această recomandare și cu ceva vreme în urmă când, un procuror de rang înalt a fost numit în funcție în ciuda avizului negativ al C.S.M.?

Florin Constantin Durgheu, Avocat