Marți a avut loc a patra întâlnire din cadrul programului național de conferințe și dezbateri ”Viitorul României”, organizat de Marea Lojă Națională din România. Tema întâlnirii a fost ”Intelligence-ul – rol și necesitate în societatea modernă”. Lectorii au fost Nicolae Nițu, Cătălin Peptan și Ion Badea, toți foști lucrători în Serviciul Român de Informații, Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, și istoricul și jurnalistul Florian Bichir.
Toate prezentările au fost interesante, dar o dizertație care a atras atenția prin faptul că a fost concepută ca și cum ar fi fost scrisă de un spion a fost cea a colonelului (r) inginer Nicolae Nițu. El a vorbit auditoriului de peste 800 de persoane despre un ”ghid de bune practici” pentru a te proteja de acțiunile de spionaj. El a specificat de la început că nu a folosit în prelegere informații clasificate, că nu-și dorește ca ascultătorii să se îmbolnăvească de ”spionită”, dar câteva informații trebuie cunoscute de cât mai mulți oameni, mai ales că fiecare se poate trezi la un moment dat că devine ”persoană țintă” pentru o ”entitate străină de intelligence”.
Scopul ”entității” este de a obține informații confidențiale, documente dintr-o companie. Pentru a-și atinge scopul se stabilesc ”persoanele țintă”, adică cei care pot fi abordați dintre cei care au acces la acele informații. Potrivit lui Nițu, racolarea se produce lent, natural, iar persoana ajunge să înțeleagă prea târziu ce s-a urmărit prin abordarea sa de către un necunoscut care, în timp, devine o persoană de încredere.
Despre ”persoana țintă” se strâng informații de la prieteni, colegi, familie, datele fiind furnizate conștient sau nu. Cele mai multe date despre ”țintă” se pot strânge și prin intermediul rețelelor de socializare. Metoda nu diferă de felul în care oricare dintre noi a strâns la un moment dat informații despre o fată sau un băiat care-i plăcea, numai că ”entitatea” le folosește pentru a face profilul psiho-comportamental al persoanei țintă, pentru a-i afla vulnerabilitățile și pentru a stabili cea mai eficientă metodă de abordare și subordonare a persoanei țintă. Lectorul a recunoscut că pot apărea și eșecuri la racolare.
După racolare, există și cazuri în care reprezentantul ”entității” nu cere informații, doar oferă un cadou, imposibil de refuzat. S-a dat și un exemplu, un fictiv director de investiții primește de ziua lui, de la o persoană pe care o consideră apropiată, un mouse în forma mașinii sale preferate. Îl va folosi la calculatorul de serviciu? Probabil că da și, dacă micul aparat este dotat cu un dispozitiv de înregistrare, atunci nici nu mai e nevoie de altă abordare sau de întâlniri conspirative.
Poate toate par date cunoscute, din filme, din cărți despre spionajul economic, dar fostul ofițer de informații a asigurat auditoriul că ele sunt posibile și în realitate, spunând că dacă apar astfel de situații cea mai bună soluție este anunțarea șefilor sau direct a structurilor de specialitate.
În final, Nicolae Nițu a dat și un exemplu de ”penetrare” eficientă a unei companii. Care este persoana care are acces în orice spațiu al unei companii, de la ghereta paznicului la biroul șefului? Persoana pe care nimeni nu o bagă în seamă, deși o vede poate și de câteva ori pe zi. Este vorba de femeia de serviciu. Mulți o consideră incapabilă să culeagă informații, dar Nicolae Nițu a asigurat auditoriul că nu e așa, ba chiar și-a amintit de cazul unei firme unde femeie de serviciu era o fostă contabilă, destul de săracă și de frustrată pentru a fi deschisă colaborării cu ”entități” care puseseră ochii pe compania unde lucra.
Recomandările noastre
