Mașina timpului de la Muzeul Municipiului București

În premieră, vizitatorii pot călători singuri

Doctor Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului Bucureşti, ne-a vorbit despre nevoia de cultură, nevoia de identitate a celor ce vieţuiesc în Bucureşti. Cum a primit publicul această propunere de călătorie în timp? „Este întrebarea pe care am să mi-o pun mereu. Prima întâlnire cu publicul a fost de «Noaptea Muzeelor » şi ceea ce m-a impresionat a fost că oamenii şi-au păstrat rândul cu perseverenţă, pentru a vizita această expoziţie. Nu s-au grăbit, nu au dezertat de la coadă, care se tot lungea, şi a fost o vizită constantă până către două dimineaţa. Care a fost miza, de fapt? Pentru că publicul consumă cultură și o caută. Dar este, de la o generație, la alta, mai pretențios. Nu neapărat mai nişat, dar doreşte să iasă din zona clasică, a unor aşteptări previzibile.” De aceea, muzeografii au schimbat traseul în timp și narațiunea pornește din prezent către preistorie.

Ultimii 25 de ani - „incluși” în muzeu

„Am inclus, pentru prima dată în spaţiul muzeal, ultimii 25 de ani. Am recuperat perioada comunistă, prin naraţiunea expoziţională. Şi am pus foarte mult accent pe naraţiuni vizuale. Îl lăsăm pe vizitator să călătorească singur. Există o linie a timpului, o cronologie continuă, din prezent până în preistorie, pentru fiecare perioadă.” Fiecare perioadă are tematici: despre cum se trăia acasă, cum se făcea școala, ce se construia, despre loisir, despre boli și molime, este şi un segment de viaţă politică şi economică. „Dar toate sunt adaptate aduse către istoria Bucureştiului. Am inclus, pentru prima dată în cazul nostru, jocuri interactive, care să ajute la fixarea unor imagini despre locuri care au eu evoluat,” spune istoricul. Muzeul place publicului, care trebuie atras spre cultură. „«Cultura, încotro?» poate avea un posibil răspuns și sper să nu aibă o doză mare de subiectivism: să implici comunitatea. De pildă, conferinţele sunt susţinute de comunitate. Îi putem numi colegi ai noştri – profesori universitari, legişti, arhitecţi, istorici de artă etc care ne propun subiecte şi vin voluntar. Ei vin dinspre comunitate şi mesajul lor se întoarce spre comunitate. Or, cred că este cel mai interesant mecanism pe care l-am putut pune în mişcare. Pentru că toţi aceia care vin la aceste evenimente, deja aşteptate, primesc un bilet de intrare în muzeu şi pot reveni cu acest bilet oricând doresc să viziteze expoziţia noastră”.

Atunci și acum

„Timpul Orașului” are și părți de interactivitate. „S-a întâmplat aici”, imagini puse pe rotative. „Pe o parte ai imaginea unei clădiri, a unui loc și pe verso povestea unei întâmplări care s-a petrecut acolo.” Sau „Între ieri și astăzi”, clădiri care au fost fotografiate la câțiva ani după ridicarea lor și cum arată astăzi. De multe ori modificate. Sau locuri care au dispărut. Cum arătau cu o sută de ani în urmă și ce este acolo astăzi. Sau opțiunea pentru public, de a se fotografia în pielea unui personaj, spune Adrian Majuru.

Ofertă-capcană pentru publicul tânăr

„Întotdeauna, tinerii până în 30 de ani, fie că sunt de aici, fie că sunt în tranzit, nu neapărat conştient, dar cu toţii sunt în căutarea unei fixări într-o identitate legată de profesie şi legată de ceea ce sunt şi ceea ce vor să devină şi să se lege de un loc. Unde îţi este bine, acolo îţi este şi patria. În această căutare a lor încearcă, evident, să îşi fixeze coordonatele apropiate aşteptărilor lor, tot mai multe”, spune istoricul Adrian Majuru.

Grupul țintă - tinerii sub 30 de ani

București e un oraș mare și de tranzit. Drept urmare, mesajul expoziției a fost construit și adaptat, uneori la detalii, pentru a atrage acest public. Până în 30 de ani. „De obicei, nu se aşteaptă să poată întâlni sau să descopere ceva similar cu aşteptările lor, să îi ajute să se descopere sau să îi ajute să se apropie mai mult, să capete o componentă familiară acestui loc cu ajutorul trecutului și să ajungi către trecut, pornind din momentul vieții tale, ca să vezi cum a evoluat locul acesta. Şi poţi descoperi că a avut o evoluţie similară cu locul de unde vii tu, dacă nu eşti bucureştean. Şi nu e neapărat necesar să fii bucureştean. Oraşele mari sunt adoptive pentru cei mai mulţi dintre noi”, spune istoricul.

FOTO: „Timpul Orașului” din prezent până în preistorie FOTO: CRISTIAN OPREA, MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Publicul tânăr, pentru primul trimestru din acest an, a depăşit cu două procente celelalte categorii - mă refer la categoria de vârstă 18-25 de ani atingând o pondere de 34%. Următoarea categorie de vârstă 32%, îi reprezintă pe cei care au undeva între 50-70 de ani -32%, iar pe locul trei sunt cei de la mijloc, 25- 40 de ani. Muzeul este foarte viu. S-a construit povestea Bucureștilor dintr-o altă perspectivă, însă, în fiecare săptămână, dacă nu în fiecare zi, oferă vizitatorilor o altă poveste: muzică, un film, o conferință. „Este așa-numita ofertă capcană, care să atragă și să cultive după aceea ... publicul. Care are pretenții, adesea nișate. Tocmai aceste evenimente, cu precădere conferinţele - care au tematică foarte variată, concertele de muzică clasică, jazz, atelierele pentru copii şi, ulterior, pentru adolescenţi şi adulţi, pe care le gândim pentru vara aceasta- ateliere de istoria arhitecturii, istoria artei, şcoala de antropologie, pentru a cultiva acest domeniu în faţa publicului, salon de benzi desenate, petru cei care vor să învețe vederea în spațiu. Ele atrag foarte mult publicul tânăr”, încheie Adrian Majuru.