Această desfășurare de trupe crucială, diseminată în orașele istorice sau pe câmpiile și dealurile Germaniei, de trei generații încoace, a ajutat până acum la menținerea păcii în Europa, marcând un angajament aproape sacru între foștii aliați.

Însă relația tradițională SUA-Germania pare în pericol dacă Trump va fi reales, iar noua destinație pare o necunoscută. Dacă aluziile sale subtile sunt corect interpretate, arată editorialistul CNN Nic Robertson, Trump ar vrea să pedepsească Germania. „Germania plătește Rusiei miliarde de dolari annual pentru energie, iar noi se presupune că vom proteja Germania de Rusia. Totuși, ce este asta?”, sună o postare a liderului politic de la Casa Albă.

„Tot Germania e cam restantă la plata cotei NATO de 2%. Așa că da, ne luăm trupele”, a punctat într-un stil destul de îndepărtat de uzanțele diplomatice Trump, în toiul nopții, însă ar putea dura ani de zile pentru a contracara dauna pe care temerile oficiale ale Germaniei le-ar putea aduce alianței militare, crede editorialistul CNN.

Directorul Comitetului parlamentar pentru relații externe german, Norbert Roettgen, a replicat tot pe Twitter, miercuri, astfel: „Mai degrabă decât să întărească #NATO, va slăbi  alianța. KO-ul militar al Statelor Unite nu va crește, va descrește în relație cu Rusia și Orientul Mijlociu și apropiat”.

Guvernatorul statului Bavaria, ale cărui regiuni găzduiesc mai multe baze americane, l-a criticat la rândul său pe Trump: „Din nefericire asta va dăuna serios relațiilor germano-americane. Nu se poate întrezări un beneficiu militar. Slăbește NATO și chiar SUA”.

Calm și consternare

Nu este deci de mirare că Kremlinul va exploata consternarea Europei, căci purtătorul de cuvânt Dmitry Peskov a declarat pentru CNN: „Nu am ascuns niciodată asta, cu cât sunt mai puțini soldați americani pe continental european, cu atât mai calmă este Europa”.

Iată darul pe care Trump îl oferă Kremlinului, imprevizibilitatea sa, care pentru Putin poate fi asul din mânecă al mașinii sale de propagandă.

Odată cu retragerea trupelor din Germania, Trump a pus capăt simbolic ordinii concepute de Roosevelt ca emblematică pentru perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, bazată pe interese comune și aspirații colective. Iar actualul lider american pare să ignore deliberat moștenirea lăsată de Roosevelt.

Problema pentru NATO și alți aliați americani este că nu prea mai există mare lucru care să îl țină pe Trump departe de impulsurile sale. El este secondat de Secretarul Apărării Mark Esper, care crede că „Germania este cea mai bogată țară din Europa. Germania poate și trebuie să plătească mai mult pentru apărare”.

O remarcă deloc întâmplătoare, căci acest argument rezonează cu cartierul central al NATO de la Bruxelles, unde acordul pentru un procent de 2% taxă a fost semnat înaintea ajungerii lui Trump în vârful ierarhiei politice a Statelor Unite.

Mai mult, Mark Esper a vorbit despre „o așezare strategică”, pe măsură ce unele trupe s-ar putea muta în Polonia, iar altele ar fi relocate în țările baltice. Chiar și veșnic optimistul Secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat că „Statele Unite s-au consultat îndeaproape cu aliații NATO” înaintea anunțului retragerii trupelor, declarație care contravine surprizei pe care oficialii germani au exprimat-o la un anunț preliminar, de acum o lună, al unei posibile retrageri a trupelor lui Trump.

Istoricul relațiilor cu NATO arată că Jens Stoltenberg s-a luptat din toate puterile cu impulsurile lui Trump, încă de la începutul mandatului său, pentru a relaxa legătura SUA cu alianța militară. La ultima întâlnire oficială, din decembrie 2019, din Luton (Marea Britanie), Stoltenberg l-a lăsat pe Trump să facă anunțul triumfalist al creșterii bugetului american pentru apărare, dând apă la moară celor care se temeau că Trump va face un pas înapoi din comunitatea membrilor alianței.

Realitatea este că președintele american a lăsat-o în ofsaid pe Angela Merkel, mai notează editorialistul CNN, așa că nu este de mirare celeritatea cu care cancelarul german a decis să aloce cheltuielilor militare ale țării sale doar 1.38% din PIB. A rămas de pomină episodul din primăvara lui 2017, de la Casa Albă, când Donald de-abia a privit-o în ochi pe Angela și a refuzat să îi strângă mâna.

În mod ironic generalii lui Trump vor muta comandamentul militar al SUA în Europa, EUROCOM, din Germania la Bruxelles, casa NATO, pentru a mări flexibilitatea operațională a EUROCOM, cum sună anunțul oficial al comandatului acesteia Tom Wolters. Asta în ciuda faptului că Belgia a remarcat că deficitul contribuției NATO până la nivelul de 0.93% este mai scăzut decât cel al Germaniei.

Indiferent de motivul controversatului președinte, realitatea lasă aliații descoperiți și va acționa pe termen lung în defavoarea Americii. În prezent, toate acele țări europene trebuie să aibă grijă pe cont propriu de propria apărare, nu ca o soluție rapidă, ci ca o mișcare strategică majoră.

La rândul său, ministrul apărării german Annegret Kramp-Karrenbauer crede că „este mare păcat” că Trump a retras trupele, căci „îmi doresc să putem avansa într-un final mai rapid către o securitate europeană și o politică a apărării comune”.

O ceașcă de ceai pentru lideri

Deși nu este chiar ceașca de ceai sau de latte macchiato de la micul dejun, singurul lucru pe care Uniunea Europeană l-a reușit în ultimele săptămâni este să arate că poate ajunge la un compromis și poate armoniza diferențele de opinie din interiorul său. Exact asta a făcut în ultimele patru zile și nopți, când a căzut de acord asupra unui buget pe 7 ani și a unui plan mai hotărât.de bail-out contra crizei Covid-19.

Trump nu a cauzat un acord comun al apărării europene pentru a-l submina peste noapte, ci l-a lăsat să se nască de la sine, iar asta nu e bine pentru America exact acum, mai crede Nic Robertson.

În timp ce președintele caută prieteni care să îi susțină sacțiunile aplicate Chinei și Iranului, o Europă mai puțin înhămată și mai agitată va căuta să își securizeze relațiile care servesc intereselor sale comerciale și de securitate. Care nu prea seamănă cu cele americane.

De asemenea, alunecosul Trump îi permite aliatului său strategic Vladimir Putin, care este în ofensivă de cân se știe, să destabilizeze aliați vitali în aceeași bătălie. Iată un dublu scop, tipic pentru cele două fețe ale liderului de la Casa Albă, care insistă acum să se joace după regulile lui. În orice caz, de partea aceasta a Atlanticului, Trump pare să navigheze în ape tulburi, ignorând avertismentele de furtună pe care le tot primește în pragul debutului unui nou demers la Casa Albă, conchide edition.cnn.com.