"CĂLĂII" FOTBALULUI ROMÂNESC. Fundaşul central Martin Laursen a rememorat, pentru EVZ, meciul Danemarca-România, din 2003.
Cotidianul nostru continuă serialul dedicat fotbaliştilor care au făcut o Românie întreagă să plângă cu episodul dedicat lui Martin Laursen. Fundaşul danez (33 de ani) a marcat, în al cincilea minut al prelungirilor partidei Danemarca - România, din preliminariile pentru Euro 2004, golul egalizator pentru nordici. A fost reuşita care i-a ţinut pe tricolori departe de turneul final din Portugalia. Coleg cu Mutu la Verona Cu toate că, în memoria fanilor români, principalul vinovat pentru ratarea victoriei de la Copenhaga a fost arbitrul elveţian Urs Meier, fostul apărător al echipelor Hellas Verona, AC Milan şi Aston Villa a fost omul care a împins mingea în poarta apărată de Bogdan Lobonţ, cu 30 de secunde după expirarea minutelor suplimentare. La Verona, Laursen a împărţit vestiarul cu românul Adrian Mutu. "Era foarte dotat tehnic, însă nu era tot timpul profesionist", l-a dat de gol danezul pe "Briliant". A cucerit Liga Campionilor ca jucător, acum e comentator Fotbalistul anului în Danemarca în urmă cu trei ani, Laursen a fost forţat să se retagă din fotbal în 2009, din pricina unor grave probleme medicale. "Medicii mi-au spus că s-ar putea să nu mai pot să merg normal dacă mă voi accidenta din nou la genunchi", ne-a povestit Laursen (campion al Europei, în 2003, cu AC Milan). În prezent, Laursen este analist şi comentator al meciurilor din Liga Campionilor la un post de televiziune din Danemarca.
2 goluri a marcat Martin Laursen pentru naţionala Danemarcei. Unul dintre acestea a fost înscris în poarta României, iar celălalt - într-o victorie cu 4-0 în faţa selecţionatei din Liechtenstein. Fundaşul a jucat de 53 de ori pentru ţara lui
"Românii se certau cu arbitrul. Noi ne bucuram. A fost un meci norocos pentru noi şi unul ghinionist pentru voi.“ Martin Laursen, fost internaţional danez
INTERVIU
S-a retras de teamă să nu ajungă în cărucior
EVZ: Care este primul lucru pe care ţi-l aminteşti din meciul cu România, de la Copenhaga? Martin Laursen: Îmi amintesc golul meu (râde). A fost un rezultat norocos pentru noi şi unul ghinionist pentru voi. Am condus cu 1-0 la pauză şi credeam că suntem deja calificaţi. Însă în a doua repriză au venit golurile românilor. Cred că Mutu a marcat o dată. Ne-am speriat, fiindcă ne doream foarte mult să mergem la turneul final şi nu vroiam să ratăm calificarea pe teren propriu. Aveam un meci foarte greu apoi, cu Bulgaria, dacă îmi amintesc bine (n.r. - Danemarca a jucat în Bosnia, unde a remizat, scor 1-1), iar un punct cu românii era foarte important.
Golul tău a fost unul controversat... Eram conduşi doar cu un gol, iar pentru noi un egal era perfect, aşa că am decis să urc în careu. Cred că a fost un corner înainte de faza golului. Ştiam că nu mai este timp pentru o altă şansă de gol. Am avut mult noroc la acea fază, mingea a venit exact la mine. Am înscris şi noi am mers la Euro. Nu e adevărat că am atins mingea cu mâna, aşa cum s-a insinuat. Nu a fost henţ. Cred că jucătorii români au fost mai furioşi pe arbitru, deoarece a prelungit atât de mult partida. Am văzut multe gesturi de protest adresate acestuia din partea românilor. Nu ţine însă de mine cât decide arbitrul să prelungească meciul. "E mai uşor să joci decât să vorbeşti despre fotbal" <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/7AdxG78mrTo" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Ai avut probleme cu românii în acel meci? Nu, nu. Ei se certau cu arbitrul. Noi ne bucuram. Nu au fost reproşuri între jucători.
Ţi-ai amintit de golul marcat de Mutu. Îl cunoşteai de la Verona, unde aţi fost colegi. Mutu este unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti alături de care am jucat. Foarte dotat tehnic, însă nu se comporta întotdeauna ca un profesionist. La Verona, el făcea un meci extraordinar, iar toţi fanii îi erau la picioare, însă o săptămână mai târziu nici nu ziceai că e acelaşi jucător. De multe ori, Adi nu era concentrat, nici în timpul meciurilor, nici la antrenamente. Însă apoi, când era contestat, strălucea din nou şi revenea imediat în centrul atenţiei. Cât am evoluat alături de el, Mutu a fost fie foarte sus, fie foarte jos.
Te-ai retras din fotbal la doar 31 de ani. Ce s-a întâmplat? Am ascultat de medici, care mi-au spus că s-ar putea să nu mai pot să mai merg normal, dacă voi mai suferi o accidentare la genunchi. Am avut probleme mari cu ambii genunchi, aşa că am decis să nu risc. În plus, îmi doream să pot juca fotbal cu copiii mei şi să petrec mai mult timp cu familia. A fost o ieşire forţată, însă aşa a fost să fie.
Cu ce te ocupi acum? Sunt comentator şi analist la un post de televiziune danez. Comentez meciurile din Liga Campionilor. Colaborez şi cu echipa naţională, unde fac parte din staff.
Cum se simte un fost câştigător al Ligii Campionilor la microfon? Mi-a fost greu să mă acomodez. E mai uşor să joci decât să vorbeşti despre fotbal. CV Cariera lui Martin Laursen
S-a născut pe 26 iulie 1977, la Farvang. A debutat în fotbalul danez la gruparea Silkeborg, pentru care a jucat din 1995 până în 1998, când s-a transferat la Hellas Verona, în Serie B. Problemele medicale la genunchi au apărut chiar din primul sezon în Italia. Odată cu promovarea în Serie A, Laursen a fost poreclit de fanii veronezi Martin "Inimă de Leu", datorită curajului său în duelurile tari. În 2001, Laursen a plecat la Parma, însă nu a jucat niciun meci pe "Ennio Tardini", fiind împrumutat la AC Milan, unde avea să stea până în 2004. Cu "diavolii" a cucerit Liga Campionilor, titlul în Serie A şi Cupa Italiei. Ultimul club al fundaşului a fost Aston Villa. La Birmingham, Laursen a devenit căpitanul echipei în 2008. Însă, un sezon mai târziu, la doar 31 de ani, s-a retras.
RATARE
Victimele erorilor comise de "fluieraşi"
România a început perfect campania de calificare la turneul final al Europenelor din 2004, care a avut loc în Portugalia, elevii lui Anghel Iordănescu impunându-se cu 3-0 în Bosnia. A venit duşul rece cu Norvegia (0-1 în Ghencea) şi eşecul la scor, 2-5, în faţa Danemarcei, pe gazonul nisipos de pe vechiul stadion "Naţional". Atunci, danezii au marcat şi de la jumătatea terenului, prin Thomas Gravesen.
<iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/JJYlbw10wYE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Partida-retur cu norvegienii (1-1) a fost decisă de o eroare a arbitrului slovac Lubos Michel, care a dictat penalty pentru nordici la un henţ în careul român făcut de John Carew. România a câştigat meciul-retur cu Bosnia şi a luat şase puncte din partidele cu Luxemburg, iar totul urma să se decidă la Copenhaga, unde o victorie a tricolorilor ar fi fost suficientă pentru o clasare pe una dintre primele două poziţii în ierarhia Grupei a 2-a.
<iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/GbcIAYxPdKg" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Ratări de pomină
Confruntarea de pe arena "Parken" a început prost pentru tricolori. Jon Dahl Tomasson a transformat o lovitură de pedeapsă în minutul 35 şi se părea că totul s-a sfârşit. Au venit însă golurile marcate de Adrian Mutu (minutul 62) şi Daniel Pancu (72), iar Anghel Iordănescu alerga extaziat către vestiare şi înapoi, spre marginea terenului.
A urmat o serie de ratări uriaşe ale tricolorilor. Florin Bratu, Adrian Mutu şi Florin Cernat l-au făcut erou pe portarul danez Thomas Sørensen, care şi-a salvat de fiecare dată echipa.
Naţionala României a atacat în valuri până în ultimele secunde ale meciului, prelungit cu patru minute de arbitrul elveţian Urs Meier şi cu alte 30 de secunde "bonus", până în momentul în care Martin Laursen a marcat golul egalizator.
După acea campanie de calificare, mai mulţi jucători, printre care Cernat sau Florin Bratu, au dispărut din circuitul naţionalei. De numele lui Dorinel Munteanu se leagă celebrul corner. Cel mai selecţionat român a fost acuzat că nu a executat scurt, dându-le ocazia nordicilor să intre repede în posesia balonului.
Grădinescu: "Lui Meier nu trebuie să îi fie ruşine!"
"Ruşine să vă fie, domnule Meier!". Această frază, strigată de comentatorii Emil Grădinescu şi Vlad Enăchescu după golul marcat de Martin Laursen, era sinonimă cu frustrările fanilor români provocate de meciul de la Copenhaga, din 10 septembrie 2003.
Emil Grădinescu, rămas fără voce, a "tunat" la microfonul TVR: "Probabil că s-ar fi jucat până mâine dimineaţă, până când danezii ar fi egalat sau poate că Urs Meier ar fi înscris el... o ticăloşie fără margini!". La aproape opt ani de la acea partidă, sentimentele comentatorului s-au temperat.
"Rezultatul a fost corect"
"Am avut impresia, în acel final încins de partidă, că arbitrul nu va opri meciul decât atunci când vor înscrie danezii. A avut multe ocazii să fluiere finalul partidei, însă a decis ca jocul să continue", ne-a spus Emil Grădinescu. În prezent la Dolce Sport, comentatorul buzoian a relatat ceea ce a simţit la sfârşitul partidei de pe arena "Parken". Totodată, şi-a schimbat cu 180 de grade punctul de vedere legat de Meier.
"Nu cred că am spus eu fraza amintită. Din câte îmi amintesc, Vlad a zis-o. Oricum, dacă nu era el, aş fi spus-o eu! Acum, după atâta vreme, m-am mai calmat şi eu. Nu cred că trebuie să îi fie ruşine arbitrului elveţian. Rezultatul a fost corect", a mai zis el.
"Mi-a amorţit mâna stângă"
"Ce ratări am avut în acel meci. Bratu, Cernat, Mutu... Cred că a fost cel mai dramatic meci pe care l-am comentat. Am făcut şi o greşeală. M-am lăsat purtat de val. După o ratare a lui Mutu, am zis: «Nu-i nimic, ce mai contează că e 2-1 sau 3-1 scorul final!» M-am înşelat, dar nu mă aşteptam nicio clipă ca danezii să revină", şi-a amintit Grădinescu, precizând că finalul partidei l-a afectat fizic: "După meci, nu ne mai interesa nimic. Nici atmosfera, nici ce se întâmpla pe teren. Am tăcut vreo cinci minute, iar apoi mi-a amorţit mâna stângă şi am simţit înţepături în piept. M-am speriat!".
- Kennet Andersson, omul care a deprimat România, e psiholog
- Mladen Rudonja: "După golul meu, pe stadion se auzea doar ploaia!"
- Davor Šuker: "În meciul cu România mi-am înjurat cel mai bun prieten!"