Marko Bela: „În Covasna şi Harghita noi guvernăm”

Preşedintele UDMR are oportunitatea de a susţine, din nou, ideea autonomiei locale în Ţinutul Secuiesc. "Ne bucurăm că miniştrii guvernului Boc au vizitat Ţinutul Secuiesc pentru a afla cu ce probleme se confruntă localnicii.

Însă, din punctul nostru de vedere, singura soluţie este autonomia locală şi nu vizitele oficialilor de la Bucureşti, cu promisiuni. Pentru cetăţenii români de naţionalitate maghiară, autonomia locală reprezintă o posibilitate de rezolvare a unor probleme economice, de specific cultural şi educaţional, precum şi de păstrare a identităţii de grup. Atenţie însă - autonomia locală nu înseamnă şi autonomie politică. Nu vrem să fie creată o entitate statală în interiorul României", explică Marko Bela.

EVZ: Cum veţi comemora pe 15 martie cei 161 de ani de la Revoluţia ungurilor din Pesta împotriva habsburgilor de la Viena? Marko Bela: Este deja o tradiţie ca în fiecare localitate sau judeţ din România, unde avem comunităţi maghiare, pe 15 martie a fiecărui an să organizăm festivităţi şi mitinguri. Trebuie să spun că, faţă de situaţiile din 1990-1991, când au existat împotriviri ferme faţă de aceste manifestări, situaţia a evoluat în mod pozitiv. Ne amintim cu tristeţe de tragicele evenimente de la Târgu-Mureş.

De această dată am semnale că nu vor exista astfel de tensiuni. România a înţeles, în sfârşit, că trebuie să respecte şi istoria minorităţii maghiare, chiar dacă nu este întru totul de acord cu evenimentele comemorate. Astăzi vom folosi la comemorări, în mod liber, drapelul maghiar şi imnul naţional. Discursurile noastre se vor axa, printre altele, pe situaţia economică a Ţinutului Secuiesc şi pe autonomia teritorială. Rămâne valabilă sintagma „Autonomie şi sărăcie în secuime”, emisă de Societatea Academică Română în 2006? Pot spune că, în România, sunt judeţe şi mai sărace decât cele din Ţinutul Secuiesc. Însă, într-adevăr, Covasna şi Harghita continuă să facă parte din zonele mai puţin evoluate economic. În afară de perioada 2004-2008, când am avut portofolii cu puteri decizionale în legătură cu dezvoltarea infrastructurii în zonă, după 1989 nu a existat un proiect central de dezvoltare a celor două judeţe şi a continuat dezavantajul bugetar faţă de acest ţinut.

Mai mult, situaţia în care se află Ţinutul Secuiesc a avut drept cauze şi unele decizii luate la Bucureşti, în legătură cu dezvoltarea infrastructurii şi in ves tiţiile bugetare, şi care nu au fost de bun augur. De unde să ştie Guvernul României dacă într-o comună trebuie să dezvolţi sau să repari nu ştiu care pod sau drum ori care ar fi şcoala cu cea mai urgentă nevoie de ajutor. Raţional, deciziile cele mai corecte în astfel de ches ti uni pot fi luate doar la faţa locului. De aceea pledăm pentru autonomie locală. Totuşi, miniştrii guvernului Boc au vizitat Covasna şi Harghita pentru a încerca să rezolve problemele de acolo... Ne bucurăm că miniştrii guvernului Boc au vizitat Ţinutul Secuiesc pentru a afla cu ce probleme se confruntă localnicii. Însă, din punctul nostru de vedere, singura soluţie este autonomia locală şi nu vizitele oficialilor de la Bucureşti, cu promisiuni.

Pentru cetăţenii români de naţionalitate maghiară, autonomia locală reprezintă o posibilitate de rezolvare a unor probleme economice, de specific cultural şi educaţional, precum şi de păstrare a identităţii de grup. Atenţie însă - autonomia locală nu înseamnă şi autonomie politică. Nu vrem să fie creată o entitate statală în interiorul României. Autonomia locală presupune să te conformezi legilor ţării, să te conformezi instituţiei statului, dar să ai propriile posibilităţi de organizare şi decizie. Cum explicaţi afirmaţia că UDMR este în opoziţie şi, totuşi, la guvernare? Pur şi simplu, am spus că în cele două judeţe noi guvernăm, pentru că avem şefia consiliilor judeţene, conducem marea majoritate a primăriilor şi consiliilor locale, ceea ce înseamnă că, fără noi, acolo nu pot fi găsite soluţii. Nu ne putem comporta ca un partid în opoziţie. În acele judeţe noi decidem. Hotărârile privind bugetele locale ne aparţin. Însă depinde de guvernul român câţi bani ni se vor aloca.

STARE DE ENCLAVIZARE

„E ceva grav dacă preşedintele Traian Băsescu vorbeşte de epurare etnică” EVZ: Avea dreptate preşedintele Băsescu când spunea că în primăriile conduse de etnicii maghiari are loc un proces de epurare a cetăţenilor de naţionalitate română? Marko Bela: Nu poate spune asta când, în consiliile judeţene din Ţinutul Secuiesc, sunt angajate persoane de naţionalitate română, cu funcţii de răspundere. Am putea spune şi noi că, într-o serie de instituţii subordonate guvernului, ponderea specialiştilor de naţionalitate maghiară este sub cea a populaţiei de aceeaşi etnie, reflectată de statistici.

Astfel, în Covasna avem 75% populaţie de naţionalitate maghiară şi sub 50% specialişti din aceeaşi etnie angajaţi, iar în Harghita avem 85% populaţie maghiară şi doar 50%-55% specialişti maghiari angajaţi.

Preşedintele trebuie să accepte că, atât în administraţia locală aleasă, cât şi în instituţiile deconcertate din cele două judeţe trebuie să se reflecte caracterul majoritar al etniei din zona respectivă. E ceva grav dacă preşedintele statului vorbeşte de epurare etnică. Avem români cu funcţii de răspundere, angajaţi în primăriile din Ţinutul Secuiesc? La primării este o problemă, într-adevăr. Acolo nici nu se prea înghesuie specialiştii de naţionalitate română fiindcă de la ei se solicită cunoaşterea limbii maghiare. Este normal ca într-un oraş unde 80%- 90% sunt cetăţeni români de naţionalitate maghiară să fie cunoscută şi limba lor maternă. Trebuie să existe un echilibru. Dacă nu vorbeşti maghiara, lucrezi foarte greu, anevoios. Chiar dacă oamenii de acolo cunosc limba română, există situaţii mai complicate: tranzacţii cu terenuri, reclamaţii, când se exprimă mult mai uşor în limba maghiară. În acest moment se încearcă găsirea unei soluţii pentru prezenţa românilor, în număr mai mare, în primăriile din Ţinutul Secuiesc.

Este normal să se vorbească de o tendinţă de enclavizare a cetăţenilor de naţionalitate română din Covasna şi Harghita în 2009, într-o Românie membră UE? Nu cred că autonomia şi, implicit, o mai mare putere de decizie la nivel local trebuie să fie interpretată ca o încercare de enclavizare sau de epurare etnică. Abia am scăpat din regimul comunist, care voia să omogenizeze întreaga societate, să ne îmbrăcăm în aceeaşi uniformă cu toţii. Această mentalitate a mai dăinuit şi după decembrie 1989, când orice încercare de a câştiga o independenţă decizională mai mare a fost percepută ca o tendinţă de enclavizare.

De enclavizare am putea vorbi atunci când, spre exemplu, cei din Ţinutul Secuiesc ar vrea să facă un mic stat în interiorul unuia mare şi să aibă o concepţie autarhică în ceea ce priveşte economia - noi ne producem totul, plătim toate serviciile etc. Acest lucru nu numai că nu este posibil în cazul Ţinutului Secuiesc, nu este posibil nici în cazul României. Vedeţi ce se întâmplă dacă ruşii ne taie gazul. Imediat ne trezim într-o situaţie destul de dificilă. Într-o astfel de lume care se globalizează, bineînţeles că nu te poţi gândi la o enclavizare pentru a rezolva toate problemele economice şi sociale tu însuţi.

CV Un profesor la şefia UDMR

• Marko Bela s-a născut pe 8 septembrie 1951 în oraşul Târgu-Secuiesc.
• A absovit Facultatea de Filologie, secţia maghiară-franceză din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj.
• În perioada 1974-1976, a lucrat ca profesor de franceză la Şcoala Generală din satul Sântana de Mureş, judeţul Mureş.
• În anul 1976, devine redactor la revista literară „Igaz Szó” din Târgu-Mureş, apoi din anul 1989 este redactor-şef al revistei literare „Látó”, tot din Târgu-Mureş.
• În decembrie 1989, Marko Bela a devenit membru fondator şi vicepreşedinte al organizaţiei UDMR Mureş, fiind ales apoi ca membru în Prezidiul UDMR.
• După alegerile parlamentare din mai 1990, a fost ales ca senator de Mureş pe listele UDMR, fiind reales în toate legislaturile ulterioare, formate după alegerile din 1992, 1996, 2000 şi 2004.
• A fost candidatul UDMR la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2004.
• Pe 29 decembrie 2004, Marko Bela a fost numit în funcţia de viceprim-ministru în guvernul Tăriceanu.
• A demisionat pe 3 iulie 2007, pentru a putea coordona campania electorală a UDMR, dar şi ca rezultat al referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu.

Citiţi şi:

FLORIAN BICHIR: Două sensuri ale revoluţiei maghiare

România îi caută pricină Ungariei

CONFLICT DESCHIS

Ura a fost reinventată în ’90 la Târgu-Mureş

Exact acum 19 ani, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, în Satu-Mare şi Târgu-Mureş, etnicii maghiari depuneau coroane la sărbătorirea Revoluţiei de la 1848. Pe fondul unor conflicte vechi lua naştere, la 15 martie 1990, un conflict interetnic ce avea să ducă la moartea a cinci oameni şi la rănirea altor 278.

Anterior, spiritele fuseseră deja inflamate de acuzaţiile reciproce dintre Uniunea Democratică Maghiară, condusă de Domokos Geza, şi Uniunea Vatra Românească, condusă de Radu Ciontea. Românii incriminau răspândirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de către români şi hărţi ale Ungariei incluzând Transilvania, precum şi atacarea caselor de români în mai multe localităţi. De cealaltă parte, populaţia românească era acuzată de intoleranţă faţă de dorinţa maghiarilor de a avea şcoli şi universităţi în limba maternă.

• 15 martie 1990 - mai multe grupuri de etinci maghiari din cele două localităţi au fluturat ostentativ drapele ungare, au scandat lozinci provocatoare la adresa cetăţenilor de naţionalitate română şi a profanat statuia lui Avram Iancu din Târgu-Mureş şi pe cea a lui Nicolae Bălcescu din Sovata. Aceasta au fost scânteia care a declanşat confruntarea interetnică maghiaro-română.

• 16 martie 1990 - directoarea unei farmacii din Târgu-Mureş schimbă plăcuţa cu numele farmaciei, traducând- o în maghiară şi anunţând că, din acel moment, „e deschisă decât pentru maghiari”.

• 19 martie 1990 - ca ripostă la cele petrecute pe 15 martie, sediul UDMR şi cele ale PNŢ şi PNL au fost vandalizate de diferite grupări. Una din primele victime ale conflictului devenea chiar unul dintre liderii comunităţii maghiare din Transilvania, scriitorul András Sütö. Acesta a fost bătut crunt şi şi-a pierdut un ochi..

• 20 martie 1990 - în urma amplasării steagului Ungariei pe clădirea primăriei municipiului Târgu-Mureş şi ocuparea sediului prefecturii de cetăţeni de etnie maghiară, care au declarat ocuparea oraşului, a fost organizat un miting de protest. Conflictul escaladează, iar rândurile protestatarilor se umplu atât cu membri ai comunităţii române, cât şi cu cei din etnia maghiară. În acea zi se consolidează două tabere adverse, care s-au ciocnit violent, totul culminând cu violenţe stradale deosebit de grave. Unul dintre protestatari, Mihăilă Cofariu, este bătut cu bestialitate până aproape de moarte de un grup de şapte-opt oameni, chiar dacă era demult căzut la pământ şi nu mai mişca.