În vârstă de 29 de ani, atacantul Mario Balotelli, sau „Super Mario”, așa cum mai este poreclit, este și astăzi una dintre „țintele” preferate ale rasismului chiar și în Italia, țara în care s-a născut.
Născut din imigranți ghanezi, în Palermo, la vârsta de 3 ani a fost încredințat de către părinții săi unei familii de italieni din Brescia. Însă, conform legilor din Italia, Mario a primit cetățenia abia când a împlinit vârsta de 18 ani, deoarece adopția sa nu s-a făcut niciodată definitiv. Acest drept i-a revenit, oficial, abia în august 2008. Părinții săi adoptivi sunt Silvia, fiica evreică a unui supraviețuitor al Holocaustului, și Francesco Balotelli. Aceștia mai aveau doi fii, Giovanni și Corrado. Cu părinții biologici stătea doar în weekend-uri, iar în timpul săptămânii cu cei adoptivi. Nu este ascuns faptul că de-a lugul vieții, Mario a purtat pică pe părinții lui biologici, pe motiv că au renunțat prea ușor la el. Când avea doar doi ani, a suferit o intervenție chirurgicală majoră la stomac. Tratamentul fiind foarte costisitor, familia sa nu a putut suporta cheltuielile, iar Mario a fost dat în grija statului, până la intervenția familiei Balotelli. După ce i-a fost acordată cetățenia italiană, Mario a spus răspicat „Sunt italian, mă simt italian, voi juca întotdeauna pentru naționala de fotbal a Italiei”.
Mourinho și Mancini nu au mai rezistat cu el
Și-a început carierea fotbalistică la vârsta de 15 ani, la Lumezzane, iar debutul său în Serie C (liga a treia) l-a bifat în 2006. După ce a picat probele la FC Barcelona, Inter Milano l-a luat pe Mario sub formă de împrumut, în 2006, dar un an mai târziu a devenit „interist” full-time. Pe 8 noiembrie 2007, clubul englez Sheffield FC și-a aniversat cei 150 de ani de la înființare, și a susținut un meci amical cu Inter Milano. În această partidă a fost testat și Balotelli, iar atacantul a reușit să marcheze două goluri, scorul final fiind de 5-2 pentru italieni. Astfel că, o lună mai târziu, Mario a debutat pentru echipa mare a Interului, și în Serie A, într-un meci cu Gagliari. S-a integrat rapid în gruparea milaneză, dar ieșea mai mult în evidență din cauza faptului că era indisciplinat. Devenise deja o problemă în vestiarul echipei, dându-i mari dureri de cap antrenorului Jose Mourinho.
„A fost o distracție pe cinste cu Mario. Aș putea scrie o carte cu vreo 200 de pagini despre cei doi ani petrecuți de mine cu Mario la Inter, dar n-ar fi o dramă, ci o comedie. Îmi aduc aminte de un meci la Rubin Kazan. Am jucat cu Kazan în Liga Campionilor. La acel meci, toți atacanții mei erau accidentați, deci fără Milito, fără Eto’o.
Chiar aveam o mare problemă, iar Mario era singurul atacant apt. Mario a luat un cartonaș galben în minutul 42 sau 43. Așa că la pauză, în vestiar, am petrecut 14 minute din 15 vorbind doar cu Mario: „Mario, nu te pot schimba. Nu pot face schimbare, nu mai am niciun atacant pe bancă. Nu atinge pe nimeni. Joacă doar cu mingea. Când pierzi mingea, nu reacționa. Dacă cineva te provoacă, nu reacționa. Dacă arbitrul face vreo greșeală, nu reacționa. Mario, te rog!” Minutul 46, Mario a luat cartonașul roșu”, a povestit Mourinho într-un interviu acordat celor de la CNN.
Portughezul se săturase de ieșirile deplasate ale lui Balotelli, dar paharul s-a umplut pentru Mario în 2010. Atunci, fanii lui Inter l-au luat în colimator, după ce atacantul a apărut într-o emisiune din Italia purtând un tricou al marii rivale AC Milan.
A venit și momentul în care Inter i-a arătat ușa, după 3 ani, în care a evoluat în 59 de meciuri și a marcat 20 de goluri. Deja era un nume celebru în fotbalul mare, iar în 2010 a luat calea Angliei. Manchester City l-a achiziționat, iar în cei 3 ani în care a evoluat pentru „cetățeni” a marcat 20 de goluri. Și-a pus rapid amprenta la City, fiind unul dintre principalii marcatori ai trupei din Albion, dar și aici și-a făcut de cap. Și-a incendiat propria casă din Anglia cu artificii. Locuința valora 3,5 milioane de euro, iar când a revenit în Italia, într-o scurtă „permisie” dată de City, a intrat cu mașina în curtea închisorii de femei din Brescia. Antrenorul de atunci al lui City era Roberto Mancini, dar și acesta se stăturase de derapajele conaționalului său.
În 2013, a revenit în Italia, după ce a fost achiziționat de AC Milan, în schimbul sumei de 35 de milioane de euro! A jucat pentru „diavoli” timp de un an, după care s-a întors în Anglia, dar la Liverpool. Nu rupt gura târgului pe „Anfield” și a fost împrumutat la Milan, unde a stat în sezonul 2015-2016. Într-un meci contra fostei sale echipe, Inter, fanii acesteia s-au răzbunat pe Mario și au aruncat cu banane pe teren.
Rasism extrem în Italia
După derapajele din Italia și din Anglia, unde mai venea mahmur la antrenamente, după bețiile din cluburile de noapte, agentul lui Mario era disperat să-i găsească acestuia o nouă provocare. Și a venit. Din Franța. Balotelii fost achiziționat de OGC Nice, iar aici a fost întâmpinat și cu bune, și cu rele (2016-2019). Rasismul nu i-a dat pace pe Coasta de Azur, iar după trei sezoane a rămas în Ligue 1, dar la Marseille. Tot în 2019 s-a întors în Serie A, la Brescia, extrem de emoționat, deoarece era echipa pe care tatăl său adoptiv a iubit-o în timpul vieții. Numai că, în Italia, Mario Balotelli a fost și este poate principala „țintă” a rasismului. Ultimele episoade de acest gen le-a avut în anul trecut, mai ales în meciurile contra lui Lazio și Hellas Verona, ale căror ale căror facțiuni ultras sunt de extremă dreapta.
„În Anglia, la nivel fotbalistic, nu am avut astfel de probleme. În Franța, da, dar ca-n Italia niciodată. În Italia, rasismul a atins cote extreme”, declara anul trecut Mario Balotelli. Pentru naționala Italiei, Balotelli a strâns 36 de meciuri și 16 goluri.