Maria Cebotari, cântăreața de operă - actrița din filmul „Odessa în flăcări” („Cătușe roșii”). Destinul fantastic al unei artiste care a trăit vremuri de restriște
Maria Cebotari, cântăreața de operă - actrița din filmul „Odessa în flăcări” („Cătușe roșii”). Destinul fantastic al unei artiste care a trăit vremuri de restriște.
Maria Cebotari s-a născut în Chișinău, la 10 februarie 1910. După studiile generale la Chișinău, a continuat să studieze Conservatorul în orașul natal (1924-1929), după care a lucrat la Teatrul de Artă din Moscova.
În 1926, Virubov, director al Teatrului se îndrăgsotește de ea și mai ales de vocea ei, de abilitatea de a interpreta piese în limba rusă. Timp de trei ani, Virubov o promovează pe marile scene din Paris, sperând că se va putea căsători cu Maria, după ce aceasta va deveni majoră.
Maria Cebotari, o basarabeancă de excepție la Berlin
În 1929, pe fondul unei evoluții bune a raporturilor germano-sovietice, ea a plecat la Berlin, unde a luat lecții de canto. S-a decis să rămână în Germania, în 1931, debutând la Dresda, după ce a dovedit o extraordinară însușire a limbii germane. La Dresda, a lucrat până în 1943. A obținut cea mai înaltă distincție onorifică germană: ”Kammersangerin-Cântăreață de Cameră” la vârsta de 24 de ani, deci, în 1934.
S-a căsătorit cu Virubov, dar l-a părăsit în 1937, după ce acesta a eșuat în a se lansa ca actor de film, înecându-și neîmplinirile în alcool și jocuri de noroc. Maria și-a distrus sănătatea pentru a muncii, să întrețină casa și excesele soțului său. S-a căsătorit apoi cu actorul german Gustav Diessl, jucând alături de el, în opt filme.
Din 1935, având contract, a evoluat și pe scenele lirice de la Berlin. În 1943, după un examen, a fost angajată a Operei de Stat din Viena. A continuat să cânte, înfruntând dificultățile războiului și ale perioadei postbelice, după 1945.
Maria Cebotari - vedeta din singurul film românesc din vremea războiului făcut în colaborare cu italienii de la Cinecitta
În 1942, ea a jucat în ”Odessaîn flăcări-Cătușe roșii”, un film româno-italian, despre singura victorie românească pe Frontul de Est, promovat de propaganda antonesciană. Filmul a fost distrus de comuniști, supraviețuind într-o copie din arhivele italiene.
Moartea soțului în primăvara anului 1949 i-a afectat sănătatea și performanțele vocii, în timpul mai multor reprezentații. În urma unor analize, a fost diagnosticată cu un cancer galopant la ficat și pancreas. A decedat la 9 iunie 1949, în Viena. A lăsat în urmă doi copii, pe care i-a înfiat o familie de artiști englezi, apropiați ai cântăreței Maria Cebotari.
Sursa foto:Moldpres