Deși are un copil cu bărbatul pe care îl iubește și cu care stă de 13 ani, Raluca Arvat a refuzat să se căsătorească.
Dacă a fost cerută de soție sau nu, de către Bogdan, iubitul Ralucăi Arvat, asta nu vom știi niciodată deoarece vedeta de la TVR2 a refuzat să spună cu subiect și predicat acest lucru.
În schimb, susține că viața ei este foarte frumoasă alături de bărbatul pe care îl iubește și de copilul lor și că nu e musai ca doi oameni să fie legați printr-un certificat de căsătorie pentru a fi fericiți. „Eu cred că doi oameni sunt împreună și formează un cuplu, în primul rând pentru că se iubesc, se respectă reciproc și pentru că au aproximativ aceleași obiective și așteptări în viață. Nu pentru că îi leagă o hârtie. Eu și Bogdan am vrut să avem un copil împreună. Iar Tudor este minunea noastră de 5 ani și jumătate”, a declarat Raluca Arvat, care a spus astfel că este mai puțin interesată de căsătorie, și mai mult de fericirea în viața de cuplu.
Despre relația pe care o are cu fiul ei de cinci ani, Raluca Arvat a vorbit la modul superlativ. Este pur și simplu îndrăgostită de rolul de mamă. „În fiecare dimineață când plec la serviciu, după ce îl pup pe Tudor, îi spun să fie cuminte și să nu-i supere pe bunici. Și el îmi zice, foarte serios, să fiu și eu cuminte și să nu-i supăr pe colegii de serviciu și asta chiar mă distrează de fiecare dată. Îmi mai povestesc bunicii că, atunci când se uită cu ei la Telejurnalul TVR2, Tudor vorbește întruna cu mine, așa cum face și acasă, și uneori se duce la ecranul televizorului și mă pupă… și spune. „Ne vedem în curând, mami!”, a mai povestit vedeta, pentru VIVA.
Raluca Arvat arată că este o femeie serioasă, care nu se lasă doborâtă de greutăți sau de lucrurile rele care i s-au întâmplat în decursul timpului. ”Așa cum nu cred că topurile sunt necesare în viața noastră în cazul evenimentelor fericite, nu cred că sunt necesare nici în cazul celor mai puțin plăcute. Cred că fericirea și nefericirea fac parte deopotrivă din viață. Așa că și eu le-am trăit pe ambele, ca orice om. Eu cred că viața înseamnă trăire, nu ierarhizare”.