La şedinţa solemnă a Academiei din 14 mai 1919 au fost prezenţi şi regele Ferdinand I, preşedinte de onoare al şedinţei, regina Maria şi prinţul moştenitor Carol.
În cuvântul de deschidere, Regele a spus, printre altele: „Evenimentele războinice ne-au împiedicat să prăznuim, aşa cum am fi dorit, în anul 1916, jubileul Academiei Române. O putem face azi cu inima recunoscătoare către Pronia cerească, când visul atâtor generaţii de vrednici Români s-a înfăptuit.”
Nicolae Iorga a rostit „Cuvântul de bună venire către membrii ţărilor surori unite cu Regatul”.
După cuvântările lui Ion Inculeţ, reprezentantul Basarabiei, şi Ion Nistor, reprezentantul Bucovinei, a luat cuvântul Andrei Bârseanu, în numele Transilvaniei.
„Maiestăţile Voastre, Alteţă Regală, Domnilor colegi. Cu inimile înălţate şi pline de încredere în viitorul neamului păşim de astădată noi, membrii din afară de graniţele Vechiului Regat, pragul acestei înalte instituţii culturale naţionale, ce-şi serbează intrarea într-a doua jumătate de veac a existenţei sale.
Ce e drept, şi până acum, ziua când ne era dat a ne întruni în sânul Academiei Române cu colegii mai fericiţi decât noi, din România liberă, spre a contribui şi noi cu modestele noastre puteri la înaintarea culturii naţionale, era pentru noi o zi de bucurie, de reculegere, de întărire a sufletelor [...].
Zidurile puternice, ce ne despărţeau unii de alţii, s-au prăbuşit pentru totdeauna, şi plini de fericire venim în această zi mare, noi, fiii liberaţi ai României întregite, a vă aduce salutul nostrum frăţesc şi a oferi toată dragostea inimilor noastre descătuşate şi recunoscătoare ca prinos la această serbare semicentenară a celei mai înalte instituţiuni culturale româneşti şi care este totodată sărbătoarea dezrobirii noastre politice şi a unirii pe vecie a întreg neamului românesc [...].
Fericiţi, de trei ori fericiţi suntem toţi aceia care am apucat zilele senine de azi şi cărora ne este dată putinţa de a lucra în deplină libertate pe toate terenurile şi a ne croi singuri viitorul, fără a mai fi expuşi la înjosirea de a rămânea slugile altora şi a hrăni cu sudoarea noastră îngâmfarea şi tirania asupritorilor.”
Invocându-i pe iluştrii săi înaintaşi de peste munţi, „care se bucură cu noi din plaiurile senine ale veşniciei”, A. Bârseanu promitea celor prezenţi tot concursul pentru propăşirea instituţiei.
Telegrama lui Maniu
În timpul şedinţei de a doua zi, 15 mai, preşedintele Academiei, P. Poni, a dat citire telegramei de salut a lui Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent, pe care o redăm în întregime:
„Din prilejul primei sesiuni în care Academia Română se întruneşte după unirea tuturor Românilor, trimit celei mai înalte instituţiuni de cultură românească urările de bine ale Românilor transilvăneni, dornici de lumina culturii, care nu poate fi decât naţională.
Românii transilvăneni urmăreau şi în timpurile oprimării lor cu adâncă mişcare lucrările acestui îndrumător al culturii româneşti de pretutindenea.
Astăzi, când visul lor secular de a fi un trup cu toţi Românii se îndeplineşte, îşi îndreaptă privirile lor spre el, ştiind că trupului cultura românească o să dea suflet.
Vă rog, Domnule Preşedinte, să fiţi interpretul nostru pe lângă Academia Română şi să-I tălmăciţi dorinţa noastră fierbinte ca lucrările ei să fie rodnice şi să-şi reverse binefacerile lor asupra întreg neamului românesc unit pe veci.”
Apoi, s-a decis ca Academia Română să trimită o telegramă de răspuns lui Iuliu Maniu. „Cu adâncă bucurie a primit Academia în ziua solemnă calda D-voastră salutare, trimisă în numele fraţilor transilvăneni. Fiii Ardealului, învingând greutăţile stăpânirii străine, avură mare parte la întemeierea Academiei şi la activitatea ei în întâia jumătate de secol.
Academia este încredinţată că dărâmarea hotarelor nefireşti despărţitoare între fraţi va fi urmată de înălţarea şi întărirea culturii naţionale prin conlucrarea tuturor fraţilor ţinuţi atâtea secole despărţiţi sub apăsarea stăpânirilor străine.
Această încredere este temelia activităţii care începe pentru viitoarele secole. Vă rugăm să comunicaţi tuturor fraţilor salutările frăţeşti ale membrilor Academiei, iar D-voastre vă urăm deplin succes în greaua şi frumoasa sarcină ce aţi luat asupra D-voastre.”
În mai multe şedinţe plenare din luna iunie 1919 – sesiunea solemnă s-a încheiat la 14 iunie -, plenul Academiei, la propunerea Secţiilor, a ales ca membri plini, dintre transilvăneni, pe Gheorghe Bogdan-Duică (1866-1934) şi Octavian Goga (1881-1938) la secţia literară (4 iunie), ca membri corespondenţi pe Ion Agârbiceanu (1882-1963) şi Onisifor Ghibu (1883-1972), pe Zenovie Pâclişanu (1886-1957) şi Ştefan Meteş (1887-1977) la secţia istorică (5, 7 iunie).
Academia Română a conferit înaltele titluri de membri de onoare şi unor oameni politici transilvăneni, remarcaţi pe tărâmul luptelor politico-naţionale, sau acelora care au contribuit la propăşirea prin cultură a popoarelor cărora le aparţineau: Gheorghe Dima (1847-1925), Miron Cristea (1868-1939), Vasile Goldiş (1862-1934), Valeriu Branişte (1869-1928), Iuliu Maniu (1873-1953), Friedrich Teutsch (1852-1933) (7 iunie) şi Vasile Suciu (1873-1935) (11 iunie).
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric