Zeci de mii de marinari navighează, de ani de zile, în Marea Neagră în adevărate sicrie plutitoare, în condiţii inumane de muncă, mulţi dintre ei neplătiţi luni de zile, oricând în pericol să-şi piardă viaţa, victime ale mafiei şi corupţiei din ţările riverane. „Marea Neagră a ajuns o mare a ruşinii pentru că aici găsim toate navele sub standard, nu mai sunt alte locuri în lume” spune Adrian Mihălcioiu, reprezentant al Federaţiei Internaţionale a Transportatorilor (ITF) în România

Ziua Internaţională a Marinei Comerciale a fost sărbătorită la Constanţa prin prezentarea unui documentar cutremurător despre viaţa marinarilor la bordul navelor din Marea Neagră.  „Dark Side of the Black Sea” (Partea intunecată a Mării Negre), realizat din iniţiativa  ITF a fost selectat, de alfel, pentru Festivalul  de Film de la Berlin.  Filmul redă în imagini dureroase cum a ajuns Marea Neagră să se transforme într-un coşmar pentru navigatori. Aceşti marinari din regiunea Mării Negre, care acceptă să lucreze în condiţii inumane, încearcă să câştige bani pentru a-şi întreţine familiile care îi aşteaptă acasă. Pentru ei, Marea Neagră înseamnă salarii mici, de multe ori neplătite, nave vechi şi ruginite, condiţii de sclavie la bord, fără combustibil şi provizii, fără asigurări de viaţă şi accidente maritime fatale.

Autorităţile portuare din Marea Neagră „închid ochii şi întind mâna”

Peste 4000 de nave comerciale navigă în Marea Neagră , două treimi fiind de fapt nave de coastă. Peste jumătate din aceste nave sunt mai vechi de 25 de ani. Mai dramatic este că trei sferturi dintre marinari lucrează pe astfel de sicrie plutitoare, înregistrate în paradisuri fiscale. Aproape toţi sunt din  Rusia, Ucraina, Turcia, Georgia, Siria , Azerbaijan, mai puţin din România şi Bulgaria, nevoiţi să accepte orice, din cauza sărăciei. Ofertele salariale variază între 300 de euro şi 1000 de euro pe lună, dacă sunt primite. Mulţi navigă şi şapte luni, fără a fi plătiţi. Reprezentanţii sindicatelor navale din ţările riverane Mării Negre, care sunt şi inspectori ITF, fac din capul locului trimitere la corupţia din sistem. „În mod normal, aceste nave nu pot trece de o inspecţie esenţială în porturile în care ajung.Nu indeplinesc nici măcar condiţiile de bază pentru navigaţie şi muncă la bord”. Şi totuşi multe dintre „sicriele plutitoare” intră şi ies fără probleme în şi din porturile ţărilor din regiunea Mării Negre, inclusiv din România, fără a fi sancţionate.   

Navigaţia în Marea Neagră, "o cultură a sclaviei" 

După părerea specialiştilor ITF, condiţiile de viaţă şi de muncă la bordul navelor substandard au transformat navigaţia într-o cultură a sclaviei în Marea Neagră, care a luat amploare după colapsul blocului estic. Deşi la începutul anilor 90 regiunea s-a deschis brusc către piaţa internaţională, a rămas încremenită în piaţa de muncă obedientă, cu oameni dispuşi să lucreze în orice condiţii. „Mentalitatea asta de sclav este specifică pentru această regiune. Cei din Europa işi cunosc drepturile, au o democraţie puternică în spate. Oamenii de aici nu s-au schimbat deşi Uniunea Sovietică s-a destrămat, au rămas cu aceeaşi mentalitate” explică Olga Ananina, ITF Rusia. Marea Neagră a rămas astfel singura zonă unde se mai navigă pe nave substandard, cu marinari care, dacă îşi cer drepturile salariale, sunt de multe ori ameninţaţi cu moartea, cu proprietari dispăruţi sau armatori care abandonează navele. Nimeni nu este tras la răspundere în caz de naufragii sau pierderi omeneşti. „Avem cazuri de familii care cer recuperarea trupurilor din mare pentru a fi îngropaţi dar nici măcar instanţa nu poate rezolva această solicitare” explică un avocat din Istanbul.

Corupţie generalizată în bazinul Mării Megre

Părerea unanimă este că alta ar fi situaţia navigatorilor dacă autorităţile portuare din regiunea Mării Negre şi-ar face treaba. Mafia, corupţia, sunt însă mai puternice. Reprezentantul ITF în România, Adrian Mihălciou, confirmă fenomenul, vorbind despre neimplicarea autorităţilor. „Mafia încă mai există, nu peste tot, însă dacă autorităţile şi-ar face treaba, şi vorbim de toate ţările riverane Mării Negre, adică Georgia, Rusia şi Ucraina, până la urmă şi Bulgaria, România, în Turcia la fel, cred că navele astea nu ar mai naviga, nu ar mai exista. S-ar vinde probabil la fier vechi, ar fi înlocuite cu nave mai noi, cu alte condiţii de muncă şi de viaţă”. Sarcina autorităţilor din orice port al lumii este să sancţioneze proprietarii navelor substandard şi să aresteze nava. Corupţia rezolvă însă toate aceste neajunsuri. „Dacă nu sunt verificaţi pe unde au venit şi autoritatea din portul respectiv nu ia nicio măsură,  navele se duc foarte bine în continuare şi îşi fac treaba până când se întâmplă vreo nenorocire, până când oamenii vor muri. Riscul este până la urmă, pierderea de vieţi omeneşti, poluarea mediului, tragedii navale etc” spune Adrian Mihălciou.

ITF, ultima speranţă a navigatorilor din Marea Neagră

Mai nou, pe toate mările şi oceanele lumii, inclusiv în Marea Neagră, trebuie implementată Convenţia Muncii pe Mare (MLC). Toate navele care nu respectă condiţiile de muncă şi de viaţă pe mare vor apărea pe listele internaţionale fiind astfel respinse din porturi şi scoase din uz. Inspecţiile se efectuează, în paralel, de către autorităţile portuare şi de inspectorii ITF. Rapoartele de control se trimit la Organizaţia Internaţională a Munii şi la Organizaţia Maritimă Internaţională. „Au fost destule situaţii în care noi, ITF, am descoperit altceva decât inspectorii statului. Iar aceste probe, inclusiv din România, vor fi sesizate. Sigur că pentru autorităţi este o ruşine când se vor escoperi aceste inadvertenţe însă, până la urmă, vor fi constrânse să facă inspecţiile cum trebuie şi să ia măsurile care se impun, în conformitate cu regulile maritime internaţionale”, spune Adrian Mihălcioiu. Datorită ITF ai căror inspectori au semnalat condiţiile inadecvate de muncă la bordul navelor substandard ajunse în portul Constanţa, sute de navigatori au reuşit, în ultimii ani, să-şi recupereze drepturile salariale restante, navele fiind arestate.