Soţiile a peste 17 directori ai Romgaz SA şi Transgaz SA lucrează în aceleaşi companii în care soţii lor ocupă poziţii de conducere.
Majoritatea directorilor companiilor de stat Romgaz SA şi Transgaz SA merg la serviciu în familie: soţ şi soţie.
EVZ a identificat 11 familii la Romgaz şi alte şase la Transgaz. La nivelul angajaţilor simpli, numărul este mult mai mare, completându-se cu veri, fini şi alte rude prin alianţă.
„Ce este aici, nu vă vine să credeţi. Romgaz este o familie uriaşă: soţii, copii, veri, nepoţi, fini, cuscri, nici nu vă puteţi imagina!“, ne-a declarat sub protecţia anonimatului un oficial al companiei Romgaz. Acesta lucrează în sistemul Romgaz de peste 15 ani şi a deţinut funcţii de conducere care i-au permis să cunoască instituţia din interior.
Din informaţiile deţinute de EVZ rezultă că la Romgaz există cel puţin 11 familii la nivelul managementului. Directorii în cauză sunt: Marcel Piteiu, fost director adjunct, în prezent deputat PD şi director la Direcţia de Explorare, Dumitru Gheorghe Rotar, director Divizia Exploatare- Producţie, Adrian Lucian Stancu, director Departament RU&TI&HESQ, Gheorghe Radu, director Departament Dezvoltare, Scridon Ion, director tehnic, Totan Costel, director, Ştefănescu Rodica, director economic, Mihai Man, director tehnic, Dumitru Dobrescu, director tehnic, Constantin Manoliu, director dezvoltare, Gheorghe Oprişor, director tehnic.
O situaţie similară se regăseşte la Transgaz. Aici am identificat şase directori ale căror partenere le sunt subalterni: Ioan Cheţan, Ioan Băcilă, Gheorghe Cristolovean, Dumitru Gheorghe, Poloşan Zaharie şi Pavlovschi Vlad. „Situaţia nu afectează performanţele companiei“ Actualii şi foştii directori generali ai Romgaz şi Transgaz consideră că această situaţie nu încalcă legea şi nu afectează performanţele companiei. Jakob Alexa, actualul director al Romgaz, antecesorul său Pantelimon Avram, dar şi Ioan Rusu, actualul director al Transgaz, precum şi Florin Muntean, fost director al Transgaz, susţin la unison că în timpul mandatelor lor, adică în ultimii şapte ani, nu s-au făcut anagajări pe criterii de rudenie. Aceştia cred că situaţia nu afectează performanţele companiilor Romgaz şi Transgaz.
Directorul Transgaz, Ioan Rusu, ne-a comunicat că, „în această perioadă de listare la Bursă, avem probleme mult mai serioase decât să discutăm mariajele din companie. Sunt alte lucruri mai importante decât mariajele care sunt la vârful companiei“.
Fostul director al Transgaz între 2001-2005, Florin Muntean, susţine că familiile erau deja în instituţie atunci când a fost numit director general. Conducerea Romgaz: „Nu e ilegal“ Directorul Romgaz, Jakob Alexa, a confirmat că are „cunoştinţă de existenţa unor cazuri în care persoane din managementul Romgaz SA au, ca subalterni, partenerii de viaţă“, dar a precizat că „situaţia nu contravine prevederilor legale şi nu este de natură să afecteze performanţele companiei“.
Jakob a făcut apel la exemplul companiilor care „promovează chiar o politică, în acest sens, în scopul fidelizării salariaţilor“. Jakob spune că sunt câteva cupluri tinere care s-au cunoscut la serviciu, unii la facultate. Directorul Romgaz recunoaşte că există şi câteva cazuri în care unii subalterni „şi-au adus ulterior nevestele, care nu erau în sistem“.
Pantelimon Avram, fostul director al Romgaz, în perioada mandatului 2001-2005, recunoaşte că le-a ajutat pe soţiile subalternilor săi: „Eu nu am angajat neveste de directori. Poate le-am dat o clasă sau o promovare. Că am angajat copii ai angajaţilor, se poate, o fi, nu-mi amintesc. Erau 5.100 de angajaţi la Romgaz când am fost eu director“, ne-a declarat Avram. SPECIALIŞTII ÎN RESURSE UMANE Angajarea rudelor - după unii bună, după alţii ciumă Specialiştii în resurse umane contactaţi de EVZ au păreri contradictorii despre o politică de recrutare de personal bazată pe relaţii de rudenie.
Roxana Toader, specialist în resurse umane, consideră că o astfel de politică de recrutare afectează performanţele companiei.
„Se consideră că nu poţi fi obiectiv în ceea ce priveste performanţa propriilor rude, că de cele mai multe ori pot apărea conflicte de interese sau că devii vulnerabil şi şantajabil faţă de alţi colegi dacă protejezi pe cineva. În fapt, aceste lucruri le observăm şi noi în România când într-o organizaţie lucrează familii întregi: 1. că performanţa are de suferit; 2. că diverse neamuri plasate în diverse poziţii permit parazitarea firmei; 3. că unii şefi devin şantajabili pentru că au angajat o rudă care nu are ce cauta pe postul respectiv“.
Toader a sublinit şi un alt aspect: „Rudele angajate sunt ori persoane care în fapt nu muncesc, dar în schimb au salarii mai mult decât generoase, ori ocupă poziţii-cheie ce le permit să decapitalizeze firma până la faliment, îmbogăţindu-se în schimb pe sine“. Atmosferă prietenească Cristian Popescu, specialist în resurse umane, are altă părere. El consideră că angajarea rudelor în aceeaşi companie este avantajoasă pentru că „se creează o atmosferă pozitivă, prietenească, angajaţii vin cu plăcere la muncă“.
În opinia sa, „atâta vreme cât procesul de selecţie şi recrutare a angajaţilor se face în mod corect, transparent şi uniform pentru toată lumea, aplicând aceleaşi reguli indiferent de rangul persoanei care trece prin acest proces, angajarea rudelor nu reprezintă o problemă. Rudele nu trebuie favorizate, dar nici excluse de la ocuparea unui loc de muncă într-o instituţie, iar recrutarea trebuie să se bazeze pe criterii obiective, profesionale“.
Roxana Toader face apel la exemplul politicilor de recrutare din cadrul companiilor din Occident. „În Europa de Vest şi în Statele Unite, angajarea rudelor este, de cele mai multe ori, strict interzisă“.