Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV lea, pe vremea împăratului Gratian. S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp și neroditor. Numele sau înseamnă în limba greacă „voie bună”. La vârstă de 29 de ani ajunge la Iersualim și se nevoiește într-o peștera.
Aici a săvârșit nenumărate minuni: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a deschis porțile cerului, tămăduind pământul de nerodire și a făcut posibil, cu rugăciunea lui, că multe femei sterpe să aibă copii, scrie Creștin Ortodox.ro.
Una din aceste femei este soția lui Terevon saracinul. Acesta își aduce soția stearpă înaintea lui Eftmie și îi spune: "Știu să mă plec cinstite părinte, că te va ascultă pe ține Dumnezeu, dacă te vei ruga; pentru că El face voia celor ce se tem de Dansul. Deci, fiindcă atât de multă vreme a trecut și nu m-am putut învrednici a avea fiu, pentru că această era stearpă, te rog cinstite părinte, roagă pe Iubitorul de oameni să ne dăruiască nouă fiu".
Bătrânul înțelegând credință lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul Crucii, atingând cu mâna pântecele femeii și a zis: "Mergeți, bucurându-va întru Domnul, pentru că iată va dăruiește prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte bărbătească". Crezând cuvintele sfântului bătrân, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a zămislit cea stearpă trei fii, după prorocia părintelui purtător de Duh.
Slujitori ai marelui Eftimie au grăit despre dansul: „Nu l-am cunoscut mâncând ori vorbind cu cineva fără de mare nevoie, afară de sâmbătă și de duminică. Nu l-am văzut pe dansul cumva dormind pe coastele sale, ci uneori șezând puțin, iar alteori o frânghie spânzurată într-un colț al acoperământului chiliei ținând-o cu amandoua mâinile, se împărtășea puțin de somn pentru nevoia firii”. Sfântul Eftimie cel Mare a trecut la cele veșnice la vârstă de 97 de ani.