Pentru mulți pasionați de alergat, parcurgerea completă a unei probe de maraton reprezintă cel mai înalt obiectiv. Această probă sportivă a crescut tot mai mult în popularitate, în SUA fiind peste 500.000 de americani care aleargă un maraton în fiecare an.

Maratonul, cea mai prestigioasă și mai solicitantă probă olimpică de alergare, presupune parcurgerea unei distanțe oficiale de 42,195 km. Proba sportivă este numită după legenda soldatului grec Phidippides, un mesager care a adus la Atena vestea victoriei din Bătălia de la Maraton.

Mai mult de 800 de astfel de curse se desfășoară în întreaga lume în fiecare an, marea majoritate a concurenților fiind sportivi amatori. Cu toatea acestea, în timpul probelor s-au înregistrat și evenimente tragice din cauza problemelor de sănătate și a suprasolicitării organismului.

Maratonul Unirii din Focșani, anulat după decesul unui participant

Maratonist de renume, Ilie Roșu a suferit un stop cardiac în această dimineață în timp ce participa la cea de-a 8-a ediție a Maratonului Unirii. Evenimentul avea loc la Focșani și era organizat cu ocazia împlinirii a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Maratonistul a pornit în cursă la ora 09:30, din Piaţa Unirii din Focşani, alături de alţi 14 colegi, dar la scurt tip, pe strada Unirea Principatelor, a căzut pe caldarâm, fiind resuscitat iniţial de un alt participant la maraton şi mai apoi de echipajele medicale.

Ilie Roşu a ajuns în stare gravă la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon” Focşani, procedurile de resuscitare continuând, conform protocolului.

La ora 11:17, medicii au declarat decesul acestuia

Ilie Roşu declara că alergarea de miercuri reprezintă „respectul pentru românii care au înfăptuit Unirea de la 1859”:

„Suntem 15 maratonişti care luăm startul din Piaţa Unirii din Focşani. Vom ajunge la Câmpineanca, Vârteşcoiu şi până la Odobeşti, pe un traseu dus-întors, în care vom trece şi pe la Mausoleul Eroilor din Focşani, de unde zece copii vor continua cursa populară alături de noi. (...). Această alergare reprezintă respectul nostru pentru istoria României, respectul nostru pentru românii care au înfăptuit Unirea de la 1859, pe 24 ianuarie, atunci când Cuza a fost ales domn al celor două ţări româneşti, Moldova şi Muntenia”, a spus Ilie Roşu, potrivit Agerpres.

Ilie Roşu alerga miercuri la cel de-al 293 maraton din cariera sa. Acesta avea peste 12.000 de kilometri alergaţi la maratoane în România, Europa, dar şi pe alte continente.

Cine a inventat alergarea și cum s-a ajuns la maraton?

Alergarea, o activitate umană aparent înnăscută, a dus mereu la următoarea întrebare: cine a inventat această practică? Evoluția acesteia pornește de la un mecanism vital de supraviețuire și până la un fenomen actual de nivel mondial.

Văzută strict ca o activitate, alergarea nu a fost inventată de o singură persoană sau civilizație. Practica a evoluat în mod natural odată cu dezvoltarea umană. Acest aspect fundamental a apărut din necesitate, în primul rând pentru supraviețuire, și a fost parte integrantă a istoriei umane încă din primele zile ale speciei noastre.

Strămoșii noștri, primii hominizi, au început să alerge ca mijloc de vânătoare și de supraviețuire. Aceasta a fost o schimbare semnificativă față de stilul de viață anterior, atunci când locuiau în copaci. Pe măsură ce oamenii au evoluat, s-au schimbat și abilitățile lor de alergare. Capacitatea de a parcurge distanțe lungi pe jos a fost esențială pentru explorarea și descoperirea unor noi teritorii. Acest lucru nu numai că a modelat dezvoltarea fizică a oamenilor, dar a avut și implicații profunde asupra evoluției culturale și sociale.

În civilizațiile antice, alergarea a căpătat mai mult decât un simplu scop practic

Practica a devenit parte a practicilor religioase și ceremoniale. De exemplu, în Egiptul antic, alergarea era integrată în ceremoniile religioase, mesagerii alergând pentru a transmite mesaje importante zeilor și regilor, simbolizând viteza, rezistența și legătura omului cu divinul.

Mai mult, dezvoltarea sporturilor organizate și a competițiilor atletice în culturile antice, cum ar fi cele grecești și romane, a ridicat și mai mult statutul alergării. Aceasta a devenit o abilitate celebră, o măsură a măiestriei fizice și a curajului. Jocurile Olimpice antice, de exemplu, erau atât un festival religios, cât și o celebrare a puterii și rezistenței umane.

În societatea contemporană, rolul alergării s-a transformat complet. Odată cu creșterea timpului liber și a conștientizării importanței pentru sănătate, alergarea a devenit o formă populară de exerciții fizice pentru oameni de toate vârstele. Tranziția alergării de la o activitate de supraviețuire la o formă de divertisment și recreere reprezintă un capitol important în istoria activității fizice umane.

Pheidippides și vestea de la Maraton

Pheidippides este personajul central al poveștii care a inspirat două evenimente sportive moderne, cursa de maraton și Spartathlonul. Se spune că Pheidippides ar fi alergat de la Maraton la Atena pentru a duce vestea victoriei din bătălia de la Maraton.

Povestea tradițională relatează că Pheidippides (530-490 î.Hr.), un mesager atenian sau hemerodrom (curier), a fost trimis la Sparta pentru a cere ajutor atunci când perșii au debarcat la Marathon, în Grecia. El a alergat aproximativ 240 km în două zile, apoi a fugit înapoi.

A alergat apoi 40 km până la câmpul de luptă de lângă Maraton și înapoi la Atena pentru a anunța victoria grecilor asupra perșilor în Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.)

Prima relatare din istorie

Prima relatare consemnată care arată un mesager alergând de la Maraton la Atena pentru a anunța victoria este din cadrul prozei lui Lucian despre prima utilizare a cuvântului „bucurie" ca salut:

„... Se spune că Philippide, cel care a acționat ca mesager, l-a folosit pentru prima dată în sensul nostru, când a adus vestea victoriei de la Marathon și s-a adresat magistraților în ședință, când aceștia erau îngrijorați de modul în care se încheiase bătălia; „Bucurie vouă, am învins", a spus el acolo și apoi a murit, dându-și ultima suflare cu cuvintele „Bucurie vouă". - Lucian.

Maratonul Atenei a fost înființat pentru a comemora alergarea istorică a lui Pheidippides, un soldat atenian care a fugit de pe câmpul de luptă de la Marathon pentru a-și informa colegii greci că bătălia a fost câștigată.

Maratonul a provocat moartea multor oameni de-a lungul istoriei

Un studiu efectuat pe 10,9 milioane de maratoniști a arătat că 59 au suferit un stop cardiac fie în timpul alergării pe distanțe lungi, fie în ora următoare, iar 42 au murit. Studiile au descoperit că maratonul poate duce la o creștere a enzimei troponină, care apare atunci când inima este în dificultate și nu poate primi suficient sânge. Alte motive includ probleme cardiace care nu au fost diagnosticate la timp.

În 2016, o analiză medicală a constatat că riscul de moarte cardiacă subită în timpul sau imediat după un maraton a fost cuprins între 0,6 și 1,9 decese la 100.000 de participanți, variind în funcție de studiile specifice și de metodele utilizate și fără a controla vârsta sau sexul.

Acest lucru se traduce prin câteva decese publicate la nivel mondial în urma unui maraton într-un an obișnuit, deși autorii nu au avut un registru central pentru aceste informații.

Riscurile din timpul probei de maraton

Cele mai frecvente cauze ale decesului în timpul maratonului sunt:

1. moarte cardiacă subită, declanșată de o afecțiune cardiacă;
2. hiponatremia asociată cu exercițiul fizic sau alt dezechilibru electrolitic;
3. căldură extremă sau hipertermie severă.

Riscul major apare din cauza dezechilibrului nivelurilor de lichide sau de electroliți, în special a hiponatremiei (deficit de sodiu, suprahidratare sau intoxicație cu apă). Așa cum a descris un director medical de maraton acest risc contraintuitiv și insuficient mediatizat în 2005:

„Nu există cazuri raportate de deshidratare care să provoace moartea în istoria alergării mondiale, dar există o mulțime de cazuri de oameni care au murit din cauza hiponatremiei”, spunea directorul.

Jim Fixx și transformarea alergatului într-un sport pentru sănătate

James Fuller Fixx (23 aprilie 1932 - 20 iulie 1984) a fost un american care a scris în 1977 cartea de succes „The Complete Book of Running”. I se atribuie meritul de a fi contribuit la demararea revoluției americane în materie de fitness, popularizând sportul alergării și demonstrând beneficiile pentru sănătate ale alergării regulate. A murit în urma unui atac de cord în timp ce făcea jogging la vârsta de 52 de ani. Predispoziția sa genetică pentru probleme cardiace și alți factori anteriori legați de stilul de viață ar fi putut fi cauza atacului de cord.

Fixx a început să alerge în 1967, la vârsta de 35 de ani. El cântărea 97 kg și fuma două pachete de țigări pe zi. Zece ani mai târziu, când a fost publicată cartea sa, The Complete Book of Running (care a petrecut 11 săptămâni pe primul loc în topul celor mai bine vândute cărți din The New York Times), avea cu 27 kg mai puțin și nu mai fuma.

În cărțile sale și în talk-show-urile televizate, el a lăudat beneficiile exercițiilor fizice și modul în care acestea cresc considerabil speranța medie de viață.

Cartea s-a vândut în peste un milion de exemplare și a dus la sportul recunoscut drept maraton

În 1980, Fixx a scris o carte intitulată Jim Fixx's Second Book of Running (A doua carte de alergare a lui Jim Fixx). În 1982, Fixx a publicat Jackpot!, povestea a ceea ce s-a întâmplat după publicarea cărții The Complete Book of Running, când a experimentat „Marea Mașină Americană a Faimei", devenind mai bogat și mai celebru decât și-ar fi putut imagina.

Fixx a murit pe 20 iulie 1984, la vârsta de 52 de ani, în urma unui atac de cord, în timpul alergării sale zilnice pe Vermont Route 15. Autopsia, efectuată de medicul legist din Vermont, Dr. Eleanor McQuillen, a arătat că ateroscleroza blocase o arteră coronară în proporție de 95%, o a doua în proporție de 85%, iar o a treia în proporție de 70%.

În 1986, fiziologul Kenneth Cooper, specialist în exerciții fizice, a publicat un inventar al factorilor de risc care ar fi putut contribui la moartea lui Fixx. Acordându-i-se acces la dosarul medical și la autopsie și după ce i-a intervievat prietenii și familia, Cooper a concluzionat că Fixx era predispus genetic - tatăl său a murit de atac de cord la 43 de ani, după un atac anterior la 35 de ani, iar Fixx însuși avea o inimă mărită - și a avut o viață nesănătoasă. Fixx era un fumător înrăit înainte de a începe să alerge la vârsta de 36 de ani, avea o ocupație stresantă, trecuse printr-un al doilea divorț și se îngrășase.